venerdì 10 dicembre 2010

Miorita-Demnitatea in fata mortii

"Miorita" este capodopera absoluta a folclorului poporului roman.
Ea reprezinta clasicismul folcloric. Fiind o alegorie este de o mare bogatie tematica: subliniem comuniunea dintre om si natura, atitudinea omului in fata mortii, dar, mai mult decat atat, "Miorita" inglobeaza experienta milenara a poporului roman, filozofia sa. Pentru toate acestea, cuvantul cel mai semnificativ este seninatatea. S-a vorbit, mai ales, de seninatatea in fata mortii. Trebuie spus ca substanta acestei balade insumeaza mitul vietii pastorale.
 In varianta lui Vasile Alecsandri lipseste motivul alegoriei "moarte - nunta", fiind inlocuit cu un altul, pe care il putem numi motivul "targului fantastic" sau al "targului lunar", ramanand comuna ideea straveche ca insul isi poate continua si pe "ceea lume" indeletnicirile pe care le-a iubit, dar intr-un univers spectral, desi de aparenta identica. O imagine metaforica, cu extraordinara putere de sugestie pentru a sugera moartea, este intrarea pe traiectoria Timpului, considerata de cei vii ca ireversibila, dar care pentru acel mort este lipsita de dimensiunea viitorului, oferindu-si, in schimb, sansa de reintoarcere - "mergand spre trecut":
"Ba noi l-am vazut Mergand spre trecut Aci mai n-apoi Tot vanzand la oi, La targul la Beci, Vanzand la berbeci, Si l-am mai vazut Numarand la bani Pe aripa subii La lumina lunii La marginea lumii."
De retinut, din prima parte, metafora -obsedanta pentru literatura romana si pentru psihologia romanului - "o gura de rai", expresie a unei imagini paradisiace profund fixate in subconstientul colectiv, pe care se vede ca s-au grefat viziuni/"icoane" ale crestinismului timpuriu, caci poporul roman a fost crestinat de la inceputurile sale. Prima dintre aceste strofe a fost incadrata de cercetatori in "motivului transhumantei". O vraja pare a cuprinde tabloul de natura in care personajele sunt evocate prin diminutuiv ("ciobanei"), prin repetitii si o cifra magica ("Trei turme de miei / Si trei ciobanei"), si prin anafora - repetitia la inceput de vers -: "Unu-i Moldovan, / Unu-i Ungurean, / Si unu-i vrancean".
Al doilea episod (incepe cu "Iar cel Ungurean") se suprapune pe un alt motiv literar - "motivul complotului" . "Ca l-apus de soare / Vor sa mi-1 omoare".Episodul al treilea se concentreaza pe un motiv care, fiind de circulatie universala (mitul animalului fantastiC), are, la noi, o particularizare induiosatoare, dar si de mare faima - motivul mioarei nazdravane. Acum repetitia diminutivului "miorita" dezvaluie sentimente profunde, atasamentul statornic, sentimentul ca faptura miraculoasa poate salva situatia, transferand-o pe alt plan: al nemuririi, al continuitatii, al permanentei civilizatiei pastorale/rurale, al puterii de a iubi si dincolo de moarte. " S-a vorbit de presimtiri - de un fel de transfer psihic in zona miraculosului -, atribuindu-se unei mioare nelinistile existentiale ale unui tanar, care el insusi este supus mortii.  Aici nu e vorba de altceva decat de o mentalitate preistorica in care domina o gandire structural mitologica - magica - sacra.In mod simbolic mioara nazdravana nu este altceva decat puterea, forta ciobanasului de a depasi situatia nefasta in care se afla in locuind-o, prin  seninatate, cu o imagine a intalnirii si a integrarii fericite a lui, in genere a omului, in  Absolutul universal dobandind in acest mod posibilitati infinite de perpetuare a activitatii asa dragi siesi, anume, pastoritul oilor. Putem aminti aici si faptul ca aceasta comnunicare   cu oita nazdravana este de fapt o comunicare cu divinitatea prezenta in fiecare din noi ,adica cu Sinele Divin al nostru, care reuseste sa ne lumineze si sa ne conduca spre calea eliberarii, a cunoasterii absolute si a atingerii oricaror dorinte prin infinitatea posibilitatilor la care stii ca ai acces.Acest pasaj isi are originea din “Colinda leului” in care apare prezenta unei oite fabuloase care comunica cu divinitatea, sursa de inspiratie din psalmii crestini. Episodul mioritei fabuloase este, de fapt, crucial: De aici putem vedea originea acestei opere, considerate fundamentala pentru cultura romaneasca - ceea ce un istoric cu nume de rasunet, D.Caracostea, considera a fi "o experienta primara, in afara istorei, a sufletului primitiv" (v. "Poezia traditionala romana", I.,Bucuresti, E.P.L., 1969). Am insistat asupra motivului mioarei nazdravane, caci el este revelator pentru izvorul si mentalitatea arhaica, mitica a baladei noastre pastorale.

Episodul al patrulea ("Oita barsana") este chiar expresia "cu foc" a motivului testamentului: unde va fi ingropat ciobanasul, cele trei fluiere, care zic "cu drag", "duios" (tot atatea epitete ale verbului, incarcate de afectivitate, pregatind marea personificare : "oile m-or plange" si metafora durerii - lacrimi de sange.
Testamentul lasat in prezumtia unei morti apropiate: "Si de-o fi sa mor / in camp de mohor, / Sa-i spui lui Vrancean / Si lui Ungurean / Ca sa ma ingroape". Incepand de aici, se poate vorbi de "seninatatea in fata mortii", de "filozofia mioritica". Aceasta filozofie si gandire mitica, regasite in opere culte, au facut sa se vorbeasca despre "Miorita"lui Eminescu ("Mai am un singur dor") sau "Miorita" Iui Blaga("Gorunul"). Este un monolog de un intens lirism. Dialogul ciobanasului cu "animalul profetic" aduce secvente ce pot fi incadrate in genul dramatic. Sa mai adaugam ca motivul testamentului mai apare si in "Toma Alimos" (si in alte balade) si in unele doine (chiar in alte speciI), exprimand, de fapt, un crez, iar nu lasarea unor bunuri -avand deci un sens poetic - filozofic - existential.Motivul alegoriei moarte-nunta are valoare etnografica (e vorba de obiceiuri de inmormantare a tinerilor necasatoritI), dar este si cel mai intens metaforizat. Dupa motivul popular al caderii stelei, ca semn funerar, melancolic, se desfasoara o nunta feerica, intr-un cadru natural metaforizat, din care nu lipsesc personificarile, viziunea hiperbolica; si, de aici, cele doua idei dominante in "Miorita": dragostea de natura si seninatatea in fata mortii, inteleasa ca o cale de reintoarcere in natura. Este o imagine de mare luminozitate, in care sunt convocate marile astre "Soarele si Luna / Mi-au tinut cununa" (personificarE) si "stele faclii". "Brazi si paltinasi", "muntii mari", "paseri" si "pasarele" sunt nuntasii, lautarii - alaiul ce insoteste trecerea in nefiinta a ciobanului, convins ca va ramane totusi printre cei alaturi de care a trait.
Al cincilea motiv - cel al maicutei batrane care isi cauta fiul ucis - apare, de asemenea si in balade de alta factura (in cele haiducesti /eroice, cand eroul a murit, luptand vitejeste, exemplar).Figura maicutei batrane este apropiata de cea a fiului ei: un portret metaforic prin care sunt convocate elemente ale naturii din universul familiar."Mandru ciobanel": "Mustetioara lui / Spicul graului; / Perisorul lui / Pana corbului; / Ochisorii lui, / Mura campului" in acest context, "fata de crai" este, fireste, metafora personificatoare a mortii.

Nessun commento:

Posta un commento