Este probabil că înainte de apariţia limbajului articulat însuşi omul să fi dispus de această posibilitate de comunicare. Apărând limbajul ca formă superioară şi mult mai eficientă de comunicare, această capacitate s-a atrofiat, rămânând într-o formă latentă în fiecare din noi. Ideea comunicării prin telepatie înainte de apariţia limbajului articulat a fost adusă în ştiinţă de câtre Freud şi de alţi cercetători. Am putea extrage de aici ideea că multe din noţiunile noastre sunt recepţionate fără ca noi să fim conştienţi de aceasta. Watson şi alţi autori susţin aceeaşi idee.
Vasiliev era convins că transmiterea informaţiei la distantă realizată între două creiere se petrece prin intermediul undelor electromagnetice. Putem concluziona aşadar că există o comunicare conştientă şi alta inconştientă. Şi una şi cealaltă traduc unui şi acelaşi fenomen - prezenţa unui mesaj, a unei informaţii, în virtutea căreia individul întreprinde acţiuni adecvate acestora. După unii comentatori, telepatia se produce între oameni mult mai frecvent decât o constatăm. Probabil că o recepţie inconştientă a gândurilor şi sentimentelor transmise de persoane cu care luăm contact generează atitudinea de simpatie sau de antipatie pe care o încercăm inexplicabil în faţa unui necunoscut.
Dacă, o dată cu Jung admitem existenţa unui inconştient colectiv comun tuturor indivizilor ce aparţin unei specii, diferit de inconştientul individual, telepatia s-ar situa la nivelul primului. De aici posibilitatea existentei unei astfel de comunicări la nivel de specie. Dar dacă luăm în consideraţie că unele experienţe au sugerat existenţa unei relaţii informaţionale, adică a unei comunicări prezente nu numai între indivizi ce aparţin aceloraşi specii, dar care merge până la celule vii detaşate din organisme deosebite ca regn şi specie, atunci trebuie să extindem noţiunea de inconştient colectiv la întreaga lume vie.
Se consideră că, fiind o funcţie latentă a inconştientului, telepatia s-ar manifesta îndeosebi in stări ce ţin de sfera afectivă - mari pasiuni, mari trăiri emoţionale exprimate prin sentimente de intensă fericire sau, dimpotrivă, de intensă durere sufletească. Este poate şi motivul esenţial pentru care astfel de experienţe nu pot fi create la dorinţă.
Asemenea lui Freud şi M. Cernuşek se întreabă dacă aceste posibilităţi ale psihicului nostru sunt "vestigii arhaice" sau "nucleul unor noi potenţialităţi". Imbrăţişînd ambele supoziţii, autorul este de părere că acest mod de comunicare, uitat, regresat, poate fi reactivat. "Prin antrenament, noi trebuie să putem depăşi... porţile unei dinamici arhaice în care somnolează potenţialităţi ascunse şi să găsim calea spre o nouă creştere a individului şi a societăţii".
fragment din "Inteligenta materiei"-C-tin Dulcan
Nessun commento:
Posta un commento