Continentul care a fost cândva patria "fiilor lui Dumnezeu" a fost complet distrus. Numărul descendenţilor rasei divine s-a diminuat treptat, membrii ei şi-au abandonat învelişul material şi ei nu s-au mai reîncarnat. Astăzi nu au mai rămas decât câţiva, în diferite puncte ale pământului, cu scopul de a le transmite puterile lor oamenilor care devin tot mai puternici. Încrucişările dintre cele două rase au dat naştere unor indivizi care au moştenit de la tatăl lor cunoaşterea magică şi de la mama lor egoismul fizic animalic. Ei s-au infiltrat în Templu, unde au primit – graţie cunoaşterii lor – iniţierea, pe care au redus-o însă la nivelul magiei negre. Altfel spus, au utilizat în scopuri personale energiile proprii şi forţele naturii, pe care au învăţat să le amplifice cu ajutorul instalaţiilor şi instrumentelor din Templu. Fiii lui Dumnezeu care încă mai sălăşluiau în această parte a lumii şi-au dat seama ce se va petrece, căci energiile îi distrug fără milă pe aceia care le folosesc într-o manieră satanică şi egoistă, în locul celei divine şi dezinteresate. Ei ştiau că magicienii negri aleargă cu paşi repezi către propria lor autodistrugere. Din păcate, orbirea şi lăcomia lor au generat un dezastru generalizat. De aceea, ultimii fii ai lui Dumnezeu au construit bărci imense, perfect închise şi izolate, pentru a rezista energiilor care au penetrat şi dezintegrat materia. În secret, ei şi-au transportat acolo o parte din instrumentele lor, apoi şi-au urcat familiile şi animalele domestice, au închis toate deschizăturile şi au părăsit această parte a globului care urma să fie inexorabil distrusă. Unii au pornit către nord, alţii către est, unii către sud, şi în sfârşit, au existat unii care au ajuns aici, în vest. Magicienii negri au pierdut curând controlul asupra instrumentelor lor. Ei ar fi trebuit să conducă forţele divine cosmice cele mai elevate prin aceste instrumente, înmagazinându-le aici, căci singura sursă a acestei forţe pe pământ este fiinţă umană însăşi. Dar cu cât aceşti oameni deveneau mai lacomi şi mai meschini, cu atât calitatea forţei cu care îşi încărcau instrumentele scădea. Într-o zi, după ce fiii lui Dumnezeu se îndepărtaseră deja, dezastrul s-a produs: unul din magicienii negri a dirijat involuntar către propriul său corp energia capabilă să dezintegreze materia, adică să o transforme într-o altă formă de energie. Odată procesul declanşat, această materie transformată în energie a acţionat ca o forţă distrugătoare, propagându-se pretutindeni în jur, până când a dematerializat totul. În acest fel, întregul continent a fost distrus. O serie de energii noi, care au rezultat din aceste procese, au frânat şi până la urmă au oprit complet aceste forţe ale dezintegrării. Această breşă imensă deschisă în trupul pământului a lăsat cale liberă oceanelor. Pământul solid al celeilalte emisfere s-a crăpat sub efectul catastrofei, iar continentele şi-au modificat poziţia pentru a menţine echilibrul planetei. În acest fel, s-a ajuns la configuraţia geologică actuală. O parte din continentul pierdut se regăseşte în ţara noastră acoperit de un mare deşert, iar pericolul ca vânturile să spulbere nisipule aici şi să acopere pământul fertil rămâne destul de ameninţător. În bărcile lor, fiii lui Dumnezeu aveau instrumente speciale care le-au permis vaselor să nu fie scufundate. Ei au putut depăşi astfel toate dificultăţile, iar în cele din urmă au debarcat fără probleme. În diferitele regiuni ale pământului în care au ajuns au dat naştere unor noi civilizaţii. Cunoaşterea, înţelepciunea şi iubirea lor au făcut ca popoarele indigene să-i accepte repede. Ei le-au devenit suverani şi au fost adoraţi ca zei sau semizei. Prima lor preocupare a fost să creeze nişte construcţii în care să-şi adăpostească instrumentele secrete şi să le protejeze de lumea exterioară, izolând astfel energiile extrem de puternice stocate aici. Aceste edificii sunt cunoscute sub numele de piramide şi pot fi văzute în diferitele părţi ale lumii în care au ajuns fiii lui Dumnezeu, împreună cu ceea ce au putut salva din echipamentul lor. Fiii lui Dumnezeu nu lucrau cu puterile lor fizice, ci puneau la treabă forţele naturii. Chiar şi astăzi mai dispunem încă de o parte din instrumentele prin care putem neutraliza sau amplifica forţa gravitaţiei terestre, în funcţie de scopul propus. În acest fel, putem face ca un obiect să-şi piardă greutatea, sau dimpotrivă, să şi-o amplifice. Oriunde au debarcat fiii lui Dumnezeu, ei au dat naştere unor culturi elevate. Pretutindeni unde domnesc astăzi, ei îi ghidează pe oameni cu o iubire dezinteresată şi acceptă sacrificiul de a mai rămâne o vreme pe pământ pentru a le transmite oamenilor o parte din forţele şi din cunoştinţele lor spirituale.
Fragmentul este extras din cartea "Initierea"- Elisabeth Haich
Nessun commento:
Posta un commento