Povesti scrise impreuna: Venetia prin simboluri

Inaltare!

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori,in ochi,in buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-
si-ntocmai cum razele ei albe luna
nu micsoreaza,ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa imbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte
Lucian Blaga-
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Transformare!

Hai,suflete in zbor departe,
Spre cer, pe-a viselor potece,
Pe unde gand profan nu trece
Si n-ai de nicio grija parte:
Hai,suflete,cat mai departe,
Pamantu-n noapte sa se-nece!
Sa ne-avantam in infinit...
Sondand superba inaltime
Sa ratacim in zari sublime,
In cer de-azur,locas ravnit;
Dorind al tainei infinit,
Uita-vom sumbra adancime.
O,suflet,duh ales si pur,
Saltand din patimeasca tina,
Sa-ti rupi catusi de vizuina;
Deci lasa-ti corpul,beci obsur,
Si vino in eternul pur,
Sa facem baie in lumina.
O,vino sa ne bucuram
De-a fericirii plinatate!
In drum de-o fi vreo greutate,
Gasi-vom,totusi,ce speram;
Caci vom putea ca sa gustam
A linistei singuratate.
Si vom dezveli deodata
Eterne taine, mult profunde,
Ce infinitul le ascunde
Acestei lumi,ce-n van le cata;
Si vom zambi,cade-o erata,
De-a lumii cunostinte scunde!
Al nostru ochi descoperi-va
Reala fata a tot ce este
Si intr-o vraja,ca-n poveste
Tot universul lamuri-si-va
Secretul,care-atunci vorbi-va
Din fir a par-mareata veste;
Iar adevar,frumos si bine,
Far-a rani cu-a lor prezenta,
Ne-or aparea chiar in esenta.
Cu straluciri de tot senine;
O,suflet,fericiri divine
Ne-or coplesi prin excelenta!
O,sfant deliciu,voluptate!
Sa contemplam esenta pura
Si-a tale taine,o,Natura,
Si frumuseti abia visate!
E o suprema voluptate,
Al carei dor e o tortura!
Ah,ce tortura negraita!-
Tu,suflete nemuritor,
Ai vrea sa te inalti in zbor
Spre bolta cea nemarginita;
Dar nu poti-cazna negraita!
Sa scapi de corpul tarator.
Zadarnic dorul te-nfioara,
Vrand taine mari sa descifrezi;
Sa zbori si dulce sa visezi,
Ca un avar l-a sa comoara,
Caci corpul greu te impresoara
Cu lantul gliei,sa cedezi.
Dar sa rabdam.E-o zi anume,
Cand sufletul se libereaza,
Sfarmandu-si lantul, si pe-o raza,
Senin se-nalta,ca din spume.
Spre-al sau locas din alta lume
Si in lumina se-mbaiaza.
O,suflete,speranta-i mare...
Fixat e ceasul cand ai sa treci
Urcand pe sfaintele poteci;
Frumoasa zi-frumos dispare.
O,suflete,speranta-i mare:
Totul trece-Dumnezeu e-n veci!
Iulia Hasdeu-Singuratate

mercoledì 9 marzo 2011

Venetia prin simboluri

2 commenti:

Geometree Love