Omul cunoaşte două morţi, scrie Plutarh; prima are loc pe pămant, sub auspiciile Demetrei, cand trupul se separă de grupul psyche-nous şi redevine ţărană (de aceea atenienii numeau morţii 'demetreioi"); a doua are loc in lună, sub auspiciile Perscfonei, cand psyche se detaşează de nous şi se resoarbe in substanţa lunară. Sufletul (psyche) rămane in lună, păstrand pentru un timp visele si amintirile vieţii. Drepţii se "usucă" repede; sufletele celor ambiţioşi şi indărătnici, precum şi ale celor indrăgostiţi de propriul lor trup sunt neincetat atrase spre Pămant şi resorbirea lor presupune o perioadă foarte lungă. Nous-ul este atras şi reţinut de soare, raţiunea corespunzand substanţei acestuia. Procesul naşterii se realizează in chip invers; luna primeşte de la soare nous-u\, care, germinand in ea, dă naştere unui nou suflet (psyche). Pămantul oferă corpul. Se remarca simbolismul fecundării lunii de către soare, in vederea regenerării cuplului nous-psyche, primă integrare a personalităţii umane. F. Cumont crede despre cuplul spiritual psyche-nous că este de origine orientală, respectiv semitică, şi aminteşte că evreii recunoşteau un "suflet vegetativ" (nephesh), care continua să rămană pe pămant un anumit timp, şi un “suflet spiritual" (rouati), care se separa de trup indată după moarte.
Ceea ce contează, nu este ceea ce este scris pe pagina, ceea ce contează, este ceea ce este scris în inimă. Deci, arde scrisorile Si lasa cenuşa întinsa pe zăpadă, La marginea râului. Când vine primăvara şi se topeşte zăpada Si râul se ridică, Întoarce-te la malurile râului Şi recita scrisorile cu ochii închişi. Lasa cuvintele şi imaginile Sa-ti spele corpul ca niste valuri fragment din "Ashes and snow"
Nessun commento:
Posta un commento