“Eu gândesc, eu simt, eu sunt” (voinţă). În acest mod, cuvântul este „cuvântul” care se transformă din gând în sentiment, apoi în voinţă. Acesta este un proces triplu: Mai întâi cuvântul este „conştienţă” (în gândire), apoi „viaţă” (cuvântul încălzit bine) şi în cele din urmă „formă”, cuvântul plăsmuit prin voinţă. Acesta din urmă este cuvântul devenit obiect. Aşa se succed cele trei: conştienţă, viaţă, formă. Tot ce este azi formă, a luat naştere odinioară printr-un astfel de proces. “Când omul spunea atunci un cuvânt, acesta devenea o fiinţă reală.”
Corpul fizic, forma, este corpul cel mai matur; mai puţin mature sunt corpul eteric, viaţa, şi corpul astral, conştienţa. Acum omul gândeşte, iar prin laringe gândul iese în afară. Treapta următoare este ca sentimentul sa iasa în afară, căldura. Atunci cuvântul va fi expresia căldurii lăuntrice încorporate. Acest lucru se poate petrece când va fi dezvoltată hipofiza în creier. Treapta următoare apare când este dezvoltată glanda pineală (epifiza). Atunci nu va ieşi în exterior numai cuvântul încălzit complet, ci cuvântul va persista, va fi plăsmuit prin voinţa care trăieşte în el.
Rudolf Steiner
Nessun commento:
Posta un commento