“Cei Trei Logoi”

Fiinţele ce creează o succesiune planetară sunt numite “cei trei Logoi”. Pretutindeni unde avem o creaţie din Nimic, acolo avem Primul Logos. De aceea, Primul Logos se numeşte adesea şi “ceea ce este ascuns în lucruri”. Al Doilea Logos se mai numeşte şi substanţa care se odihneşte în lucruri, care creează viaţa din ceea ce este viu, iar al Treilea Logos se mai numeşte şi cel care combină tot ce există, asamblează din lucruri lumea. Cei trei Logoi circulă în lume unul prin altul şi unul în altul. Primul Logos experimentează atât înţelepciunea interioară cât şi voinţa. În creaţia Primului Logos se află experienţa, adică germeni-gând din nimic şi apoi din nou creaţie din nimic conform gândurilor. Creaţia din nimic însă nu este ca şi cum nu ar fi existat absolut nimic, ci că în decursul evoluţiei se fac experienţe şi că în decursul evoluţiei se creează noul, că ceea ce este prezent se topeşte şi din experienţă se creează ceva nou.

Prin faptul că omul contemplă lumea, el vede neîncetat pe cei trei Logoi interacţionând. “Să ne reprezentăm înăuntrul sistemului nostru planetar acţiunea celor trei Logoi în raport cu omul. Să ne imaginăm momentul începutului evoluţiei saturniene, pe când încă nu exista nimic acolo. Ce se întâmplă? Tot ce existase mai înainte, se revarsă. Sunt emanate toate lucrurile care existau mai înainte. Ce ia naştere în acest fel, ar fi prima revărsare de substanţă din suma experienţelor de mai înainte. Ce s-a asimilat mai înainte, se emană sub formă de substanţă. În aceasta este conţinută şi substanţa din care mai târziu ia naştere omenirea. Această substanţă este prezentă mai întâi doar ca substanţă. Această emanare trebuie să construiască neîncetat, să realizeze combinaţii neîncetat. Această combinare a substanţei emanate este o nouă creaţie. Aceasta este mai întâi o creaţie a celui de-al Treilea Logos; după emanarea substanței are loc așadar o creație a celui de-al Treilea Logos. Să mergem acum mai departe până la evoluţia Pământului. Atunci omul primeşte o conştienţă, adică posibilitatea de a acumula experienţe din nimic.Aceasta este munca Primului Logos. Omul primeşte pe  vechiul Saturn, ceea ce este formă în el, de la al Treilea Logos. Omul primeşte pe vechiul Soare, ceea ce este viaţă în el, de la al Doilea Logos. Omul primeşte pe Pământ, ceea ce devine conştienţă în el, de la Primul Logos. –Rudolf Steiner