lunedì 28 novembre 2011

Cum imi traiesc viata?



Societatea din ziua de azi e compusa in marea ei majoritate din humanoizi schizofrenici ce isi duc lupta intre o dorinta de a se conforma asteptarilor celorlalti si o dorinta de a fi ei insisi; ei se simt rupti in doua; humanoidul creat de noi este un sclav ce urmeaza in viata ceea ce decid altii pentru el, uitand de sine; impacarea celor doua situatii de viata porneste atunci cand omul va transcede dualitatea si va deveni:

om al misticii -ce isi recunoaste prezenta divina in el, va recunoaste prezenta lui Dumnezeu;

om al stiintei - ce gaseste partea logica, rationala, stiintifica de a relationa cu mediul inconjurator si va cauta aceasta prezenta divina prin intermediul metodologiei stiintifice;

omul poet - pentru ca va putea celebra aceasta prezenta divina.

Inconjurarea cu iubire a unei persoane aflata in dificultate -  oamenii de tip schizoid sunt  etichetati de doctori ca fiind bolnavi, ca au un dezechilibru chimic, si tratati gresit cu medicamente- ii va determina sa depaseasca aceasta faza, ce poate fi considerata de multe ori drept o faza de strigat a sufletului catre trezire spirituala.

Toata aceasta conditionare la care este supus omul in ziua de azi de catre propria lui familie (da la facultatea aceea…nu ti-ai gasit de munca? Cand te mariti? Dar copii cand faceti?.. ) este pentru ca nu i s-a oferit nici ei acel tip de iubire neconditionata de care toti avem nevoie in a o primi si a o impartasi , purtand in noi esenta divina; de cele mai multe ori acea proasta mostenire de la parintii nostri, in loc sa fie sparta, este dusa mai departe, astfel incat omul isi da seama intr-un tarziu ca nu-si traieste propria viata ci traieste o viata dupa cum altii ii impun. El nu are capacitatea de a se bucura de sine si are mereu nevoie de aprobarea celorlalti ca e pe o strada buna, strada care nefiind in concordanta cu propria-i fiinta, e de fapt una gresita si trista. Devii astfel o persoana frustrata, cu teama in viitor din cauza problemelor nerezolvate din trecut.  Traieste clipa, traieste in prezent, ca sa poti sa fii alaturi de tine si sa imparatasesti iubirea fata de ceilalti din jurul tau; privind in viitor, poti sa devi ostil fata de ceilalti din cauza problemelor nerezolvate, iar acei oameni  te vor simti ca tu nu esti in acel moment alaturi de ei.

Ce minunat ar fi sa ne trezim mereu, aici si acum, impreuna cu toti in Una si sa devenim o singura Fiinta universala!

mercoledì 23 novembre 2011

Cum putem preveni boala si cum ne putem vindeca






Iubirea te vindeca de orice boala!

Dezechilibrul energetic, produs de lipsa a ceva, poate duce la conturarea unor disfunctiii, tulburari si mai tarziu chiar a unor boli din ce in ce mai grave. Cu totii din nastere avem  predispozitii,inclinatii spre aparitia unor boli, dar noi dispunem de capacitatea de le tine sub control prin asumarea acestora, recunoasterea lor si cautarea ca tinand cont de ce anume doresc sa ne tranmita sa ne formam o viata cat mai echilibrata din punct de vedere psiho-fizic; cadrul in care ne desfasuram activitatea trebuie sa fie cat mai propice sanatatii noastre.Daca acesta nu este prielnic aceste inclinatii pot degenera spre diverite tulburari si mai tarziu spre boli.

Sunt doua cai de  corectare a stilului de viata in fuctie de cadrul in care te desfasori:

- ori prin propria personalitate incerci sa-l schimbi –comunicare, tact, calmitate, sustinerea ideilor proprii, a stii sa spui "nu" cand e cazul, ajungerea la un consens,

- ori pur si simplu prin parasirea cadrului si cautarea altuia satisfacator necesitatilor tale. Nu te poti lasa sa te complaci intr-o situatie care iti creaza numai neajunsuri, pentru ca acestea pot degenera si duce la imbolnavirea intregului tau orgaism. Poate nu exista vindecare dar exista ameliorare.

Cel mai mare vindecator esti tu cu Voia lui Dumnezeu, noi suntem intr-o consetinta fireasca a stramosilor nostri; e nevoie, pentru o viatata mai buna, sa ne cunoastem neajunsurile, sa producem schimbarea si sa ne iertam trecutul, pe noi si pe ceilalti ce ne-au produs rau.

Pentru a avea ochii frumoşi, uită-te după ce e bun în alţii; pentru a avea buze frumoase, spune doar vorbe bune; iar pentru a avea ţinută, mergi cu convingerea că nu eşti niciodată singură.Fără energie nu poţi merge mai departe; fără efort nu poţi avea niciun merit; fără sinceritate nu durează nimic; fără loialitate nu poţi avea afecţiunea; fără politeţe nu poţi fi respectat. Pentru că politeţea rafinează spiritul, după cum muzica rafinează interiorul. In loc sa te preocupi, mai bine ocupa-te, pur si simplu. Preocuparea este etapa dinaintea ocuparii, care te lipseste de putere, fiind un manunchi de ganduri care se hranesc cu frica.Fa ordine in viata ta prin iubire: Iubeste-te pe tine ca sa poti darui iubire! Ofera iubire cu tine alaturi!

Aminteste-ti de cele 5 reguli ale fericirii:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism!
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile!
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa!
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin!
5) Iubeste mai mult si… scutura-te de pamant,adica de greutati, pentru ca in viata asta tu trebuie sa fii solutia, nu problema!

lunedì 21 novembre 2011

Legatura dintre starea psihica si aparitia bolii



Dezordinea in plan spiritual determina aparitia bolilor.Fiecare boala pe care o dezvoltam are si o cauza psihica. De aceea e important sa avem un echilibru cat mai solid psiho-fizic. Fiecare om s-a nascut cu anumite tendinte spre anumite boli. Noi trebuie sa ne asumam acest aspect, sa ne cunoastem avantajele si dezavantajele, pentru a ne crea un mediu cat mai aproape de cerintele temperamentului nostru. Daca se intampla sa nu fie asa, atunci aceste tendinte, predispozitii pot da nastere la anumite tulburari, tulburari care pot conduce la diferite boli. Fa intotdeauna ce-ti este tie caracteristic, munceste din placere si odihneste-te prin cai care iti creaza liniste si confort.

 Neale Donald Walsch spune:Frica ne înfăşoară corpurile în haine. Dragostea ne permite să stăm goi. Frica înhaţă şi acaparează tot ce avem, dragostea dăruieşte tot ce avem. Frica îmbrăţişează averi, dragostea îmbrăţişează pe cel iubit. Frica ţine strâns, dragostea dă drumul. Frica înveninează, dragostea mângâie. Frica atacă, dragostea iartă.

Spre exemplu frica poate determina aparitia unor boli autoimune,  cum ar fi lupusul, iar persoanele care au mii de griji devin mai predispuse spre a raci cat mai des. Sentimentul de vinovatie are impact si el asupra organismului. O afectiune la ochi poate fi explicata si prin faptul ca nu doresti sa vezi pe cineva in viata ta sau nu-ti dai voie sa realizezi adevarul din fata ochilor; poate fi cauza unui pacat, lipsa unui confort domestic, munca care nu-ti produce placere. Bolile de piele pot avea drept cauza ura fata de propria persoana, desconsiderare, neincrederea in sine, lipsa stimei de sine. Aparitia unor tumori poate fi efectul unor desconsiderari fata de propria persoana pe baza ca nu poti realiza un anumit lucru, o invinovatire adanc inradacinata- un exemplu ar fi ca nu poti da nastere la un copil din cauza unor anumite constrangeri.  Obezitatea  poate fi  determinata de frica, respectiva persoana poate manifesta o anumita temere si aceasta poate cauza un anumit comportament ce are legatura cu dorinta de a manca cat mai mult. Durerile in piept tin de sentimentul de neiubire-pentru a schimba acest lucru daruieste iubire si iarta-i pe ce-i ce ti-au gresit.Stresul determina caderea parului. Neincrederea in procesul vietii poate fi cauza  durerilor de spate, scoliozei. Copilul nedorit poate manifesta forme de autism sau paralizie.Chisturile pot fi acumulari de rani nevindecate, sentimente de vinovatie, orgolii ranite. E posibil ca eu sa platesc pentru pacatele parintilor, daca mama mea a facut multe avorturi, acest fapt poate avea ca rezultat ca eu sa nu pot face copii, dar daca eu ma rog ca ea sa fie iertata de Dumnezeu si sa o iert si eu la randul meu, voi reinstala pacea si echilibrul sufletesc, ma voi impaca cu mine si poate voi reusi in final sa procreez. O autoprotectie prea apasatoare din partea parintilor poate determina asmul bronsic care e un efect al sufocarii lor, copilul fiind incorsetat de prea multa grija, posesivitate .Alergiile pot fi o manifestare de respingere a propriei persoane, o cauza a unei abordari deficitare in interactiunea cu ceilalti, te simti in inferioritate. Schizofrenia, o boala extrem de complexa, se poate explica si prin lipsa iubirii. Problemele cu gatul pot izvori ca nu te simti pregatit sa vorbesti anumite probleme care te macina cu anumite persoane. Bolile digestive apar cand suntem maniosi, cu sau fara motiv, ingeram in mod defectuos cele spuse de ceilalati.Cancerul se poate numi si boala egoismului, subiectul acumuleza multe experiente de viata din care lipseste iubire. Tine seama de cuvintele: “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!”: un exemplu ar putea fi-un subiect asaltat de asa-zisi prieteni care mereu cereau ceva de la el; cum acestia nu ofereau nimic in schimb, nici macar recunostinta, a capatat un cancer de care poate scapa sau macar se poate vindeca partial doar daca isi schimba mediul de viata, stilul alimentar, invingerea sentimentului de vinovatie atat fata de sine cat si fata de ceilalti. Psoriazisul se poate explica si prin manifestarea respingerii si autorespingerii, nu se iubeste pe sine de ajuns si nu poate oferi iubire nici celorlalti din cauza acestui aspect. Diabetul poate avea drept cauza dorinta de a-i critica pe ceilalti, atasamentului fata de energia telurica- fata de valorile intelectuale. Bolile de oase tin de o disfunctie de a se adapta la viata. Se poate merge in aceasta cauza a bolilor pana la  mostenirea din partea stramosilor nostri care nu si-au facut “temele” cum trebuie; In Budismul ezoteric raul este efectul produs din raportul cauza efect; bolnavul are pacatul de a conserva aceasta matrice, adica nu schimba raul produs de altii.Atacul de panica se poate explica prin frica de a se adapta la viata.

martedì 15 novembre 2011

Implicatia celor doua sentimente: cel al fricii si al iubirii in redescoperirea fiintei



 “Curajul e rezistenta in fata fricii, controlul ei, nu absenta fricii”M.Twain Totul in univers are o anumita vibratie. Fiecare emotie a noastra emana o anumita vibratie, exista doua tipuri de emotii principale: frica si iubirea; frica emite o frecventa lunga si lenta pe cand iubirea are o frecventa rapida si intensa. S-a demonstrat ca atunci cand omul este invaluit de iubire, creierul sau este mult mai stimulat si poate reactiona mult mai bine la factorii de mediu. Sentimentul fricii dimpotriva produce inhibare, blocare, constrangere, lentoare in gandire.Exista 64 de coduri de aminoacizi in structura ADN-ului nostru, compuse din patru elemente:carbon,oxigen, hidrogen, nitrogen, noi avem activate numai o parte din aceste coduri din structura de ADN,in numar de 20: Exista un intrerupator care inchide si deschide aceste coduri si cand intrerupatorul decide sa le inchida sau sa le deschida, are loc ceea ce noi numim emotie; frica atinge cateva locuri din acest ADN, deci indivizii care traiesc in frica sunt limitati la numarul de antene valabile pentru ei. In vreme ce indivizii care traiesc in tiparul iubirii-ce dispune de o frecventa mai scurta ca durata dar mai inalta ca aplitudine-au parte de un numar mult mai mare de coduri activate de ADN- aceasta, spune Gregg Braden, reprezinta expunerea legaturii intre genetica si emotie. Prin efectul ADN-ului fantoma, cercetatorul Vladimir Pokenov explica foarte bine cum se comporta fotonii in interiorul unui cub vidat. Fotonii, in prima faza, s-au dispersat asa cum era de asteptat; apoi in tub a fost introdus o mostra de ADN si fotonii au fost masurati din nou si s-a observat ca particulele de lumina s-au aliniat in jurul axelor de ADN iar dupa ce s-a indepartat mostra de ADN, particulele de lumina au ramas in aceasi pozitie, forma, desi ADNul nu mai era prezent. Emotiile noastre afecteaza direct structura ADN-ului nostru care modeleaza direct realitatea fizica in care traim zi de zi. Cimatica a demonstrat ca frecventele mai inalte determina o dinamica mai complexa, fapt ce demonstreaza implicatia iubirii in dezvolttarea noastra, acest sentiment stiind ca ar corespunde unei frecvente mult mai inalte ca frica, activind in acest mod mai multe coduri din ADN. In functie de emotiile care le avem noi luam decizii mai bune sau mai rele. Iubirea e singurul sentiment care ne ajuta sa vedem mai bine ce anume trebuie schimbat la noi, pentru ca datorita ei creierul nostru este mai puternic stimulat, ofeindu-ne in acest mod cele mai utile solutii pentru reechilibrarea organismului si a fiintei noastre in definitiv.Iubirea e cea care ne inalta spre sfere din ce in ce mai inalte ale psihismului. Adevarul se gaseste in noi insine, sondandu-ne interiorul si descoperindu-ne esenta, prin expresia iubirii pure. Nu trebuie sa ne reprimam nicio emotie pentru ca asta inseamna dezechilibru, trebuie sa ne acceptam toate emotiile si sa nu luptam contra lor. Sa ne imbratisam emotiile pentru a le putea cunoaste si sa le permitem sa le serveasca scopului. Cand iti vine sa plangi, fa-o, cand iti vine sa razi-asemenea. Fa intotdeauna ceea ce simti, nu-ti fie teama. Numai asa te vei cunoaste cu adevarat.Atunci cand te temi de o pierdere, de moarte, de razboi, de schimbare, de razboi le permiti celorlalti sa te controleze pe baza acestor temeri. De aceea e important doar sa iubesti, sa-i iubesti pe cei ce-ti sunt alaturi dar mai ales pec ei ce-ti sunt impotriva. Cand lupti impotriva saraciei, impotriva rasismului, cand lupti pentru a-ti cladi niste relatii sau pentru libertate, incerci sa-ti reprimi ceea ce vine din afara, inainte de a-ti cuceri sinele. Aceste situatii sunt oglinzi ale fricilor noastre. Nu-ti privi temerile ca pe o amenintare. Lumea fizica este o manifestare a iubirii sau a fricii din constiinta noastra. Daca vrei sa intelegi care iti sunt adevaratele frici analizeaza-ti ambitiile si inhibitiile. ADN-ul este un receptor si un transmitator de fotoni-lumina- si fononi-sunet pentru regularizarea celulara, ei detin puterea echilibrului intre fiinta noastra si intreg universul, constientizandu-ne cine suntem si ce potential infinit avem ca scantei divine ale Tatalui Ceresc. Ca sa dovedesca ca intreg universul este o holograma, Un profesor de la Yale a conceput o formula care a fost integrata intr-un program pe calculator. Purtand numele profesorului, “Monobret set” reprezinta un model aparent dezorganizat dar care indiferent cat de departe am mari in profunzimea modelului vom gasi mereu acelasi model in interiorul intregului. Fiecare fractal divizat la infinit va reflecta intregul. Cand un fractal isi schimba tiparul, suma totala a intregului tipar se modifica o data cu el. Acesta este un exemplu ca nu trebuie sa ne trezim cu totii pentru a se produce schimbarea in bine; Important e ca tu personal sa-ti invingi fricile si sa inveti sa iubesti: cand iti vei cunoaste fricile si vei raspunde la tot cu iubire abia atunci poti spune ca esti cu adevarat liber.Alege sa fi parte integrata din acea masa critica ce va produce schimbarea in bine!

sabato 12 novembre 2011

Constiinta lumii exterioare/ mintea fizica si constiinta interioara de sine/mintea superioara



In redescoperirea noastra, gandul ne poarta oriunde doreste fiinta sa se exprime –el face loc imaginatiei sa-si creeze imaginile de lumi palpabile. Pasim in lumi infinite cu gandul, dar uitam ce scop ne poarta prin ele. Si totusi…intuitia ne poate reda vederea si ne poate trezi adevarata traire. Caci: “În om, spiritul se recunoaste ca spirit, chiar daca – din cauza conditiilor fizice – el nu se poate recunoaste decât ca un reflex cu caracter de umbra al spiritului, ca gând.”Rudolf Steiner

Ernest Rutherford a executat un experiment in Manchester care i-a dezvaluit interiorul unui atom, descoperind ca acesta este aproape spatiu gol; de aici plecand putem spune ca adevarata noastra constiinta nu exista in trupurile sau creierile noastre iar extinderea ei duce la realizarea faptului ca noi suntem intr-o stransa interconexiune unii fata de ceilalti, nu avem cum exista separat de restul lumii si prin asta ne putem explica acea legatura spirituala care se manifesta necontenit intre toate expresiile universului; noi suntem parte a unei inteligente divine unice cu posibilitati infinite de manifestare si in stransa interdependenta unii fata de ceilalti-asa se explica si fenomenale extrasenzoriale pe care unii dintre noi le constientizam a se produce. Propria noastra constiinta ne modifica realitatea.

Creierul este împărţit în doua emisfere: stângă şi dreaptă. Fiecare dintre acestea are o funcţie foarte bine determinată.

1. Emisfera stângă controleză partea dreaptă a corpului şi totodata este aşa numită „conştiinţa lumii exterioare”: procesează totul într-o manieră logică, analizează, necesită şi lucrează cu detalii, pune întrebări logice, pretinde răspunsuri logice, păstrează totul ordonat şi precis, este literară şi ştiinţifică; este locul unde calculăm, învăţăm şi vorbim limbi străine, îndeplinim sarcini repetitive şi în general păstrează corpul ancorat în lumea fizică.

2. Emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului şi este un fel de “depozit” unde se stochează toate informaţiile, este intuitivă, răspunde la culori, muzică şi este responsabilă de tot ceea ce este creativ. Este imaginativă, atipică, empatică, conceptuală. Este locul conştiinţei interioare – conştiinţa interioară de sine. Emisfera dreaptă este poarta către lumea spirituală.

Creierul din partea stanga e deci raspunzator de logica, detalii, aspecte practice, tipare, ierarhizari,stiinta, matematica, pe cand partea dreapta a creierului gestioneaza intuitia, simbolurile, sentimentale, filosofia, religia, imaginile,asumarea de riscuri. Constiinta lumii exterioara nu poate fi perceputa la justa sa valoare daca constiinta interiora nu est epe deplin sondata. Mai intai trebuie sa ne cunoastem sinele pentru a putea percepe cum se cuvine Tot Ceea Ce Este. Sondandu-ne interiorul fiintei noastre putem cunoaste esenta tutror lucrurilor, esenta cea divina care ne leaga pe toti in Unimea Dumnezeiasca. Totul are un rost pe lume, fiecare din noi ca scantei divine ale Tatalui, avem menirea de a ne cunoaste, de a-i ajuta pe ceilalti sa se cunoasca pe sine, de a ne revela pe noi prin Creatia universala si totodata suntem puncte de lumina prin care Dumnezeu se infatiseaza existential prin prea-plinul si adanc inradacinata Pace din Neant.

Printr-un program bine pus la punct s-a impus suprimarea partii drepte a creierului nostru prin nestimularea sa, punandu-se accent pe calcule fixe matematice, fapte repetitive, activitati automatice , indoctrinarea subconstientului cu informatii indelung repetate pentru a fi asimilate automat fara ca subiectul sa-si puna intrebari asupra lor daca sunt conforme cu Binele comun. In locul punerii in fapt a unei gandiri care sa duca la functionarea intregului mecanism al creierului, s-a ajuns la oprimarea partii feminine a fiecarui om, parte feminina ce tine de jumatatea dreapta a creierului; caci sa nu uitam atat femeia cat si barbatul au atribute atat feminine cat si masculine-fiecare dintre aceste avand o serie de calitati  ce se cer a fi utilizate pentru sanatatea deplina psiho-fizica. Inca din antichitate prin simboluri, imagini si scrieri se punea in evidenta importanta partii drepte a creierului; imaginea femeii era puternic inscrisa in anticile manifeste. In prezent s-a ajuns la o asemenea suprimare a partii feminine incat noi ne-am pierdut abilitatea de a constientiza legatura strasa care o avem cu divinul creator, Dumnezeu fiind Marea Retea ce tine cu Iubire toate lucrurile impreuna. Trupurile noastre sunt niste anexe in intr-ajutorarea percepeptiei existentei materialiste ce ajuta sufletul nostru in acumularea de experiente prin activitatea mintii, experiente ce creaza o anumita impresie si dau nastere unor trairi ce sunt sau nu conforme cu Spiritul Divin Creator. Omul se inalta prin trairile elaborate. Cu cat aceste trairi exprima frumosul, adica Adevarul si Binele, cu atat spiritul uman se inalta mai aproape de lumina. El invie prin cat i s-a relevat din Adevarul si Binele universal.  

giovedì 10 novembre 2011

O rugaciune dintr-un cant traditional tiganesc

O rugaciune dintr-un cant traditional tiganesc

Te invocam Doamne,/

 De Acolo din Inaltul Cerului/

 Te invocam Doamne, Dumnezeule pentru fiii nostri./

Lumineaza in noapte,/

Pentru ai tai fedeli, /

Cu a Ta flacara stralucitoare ce ne vegheaza,/

Te invocam din marginea lumii,/

 Iar Tu din Inalt cobori spre visele noastre,/

Si cand ceasul trezirii suna,/

 Ne indemni spre calea cea dreapta./

Pana la moarte,/                               

 Stapani si liberi,/

 Ne redai bucuria de-a Fi in nemurire!

Moartea ca prilej al reintalnirii cu Sine

"Taranul priveste moartea ca pe ceva natural, este ultimul anotimp, iarna vietii, intoarcerea in pamantul in care vor rasari noi mladite de primavara."

In “Oda in metru antic”M.Eminescu spune: “Nu credeam sa-nvat a muri vreodata ” Aici moartea, ca simbol, il determina sa-si reconsidere relatia cu cele vesnice nu prin tinerete vesnica, ci prin regasirea identitatii: “ca sa pot muri linistit, pe mine/Mie reda-ma!” Moartea apare ca o posibila refacere a unitatii intregului pierdut..Ea este perceputa ca  infinitul eternitatii ce ne determina sa ne recunoastem, spiritul etern, esenta divina  a iubirii ce ne leaga pe toti in Unu.In Iona, sugestia mortii se contureaza inca din primul tablou, cand, vorbind despre multimea pestilor marii, Iona afirma ca pentru a-i numara ti-ar trebui nu toata viata (finitul), ci “toata moartea” (infinitul eternitatii).Ideea mortii este vazuta ca universala: Nu cumva, omul care a stins “cu o pleoapa” toate lucrurile din jur, a si trecut in moarte? De altfel, intreg tabloul al doilea reitereaza ideea mortii, de la interogatiile fara raspuns (“Inghitit de viu sau de mort?”, “De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii?”) si pana la meditatia amara pe tema curgerii timpului Fiintei in nimicul Nefiintei: “Un sfert din viata ni-l pierdem facand legaturi (…) intre lucruri si praf”. In timpul anilor de sedere in burtile care il gazduisera, Ioana isi amintise de sotia sa, ba chiar le ceruse celor doi trecatori (care duceau o scandura), s-o caute. Odata ajuns pe plaja, memoria incepe sa treaca in uitare lumea vie, apropiindu-l de alte chipuri (probabil ale lumii moarte): “Cum se numeau batranii aceia buni care tot veneau pe la noi cand eram mic? Dar ceilalti doi, barbatul cel incruntat si femeia cea harnica, pe care-i vedeam des prin casa noastra si care la inceput nu erau asa batrani?”Impresionanta readucere in memorie a acestor imagini, constituie o chemare a neantului; se lumineaza, astfel, si semnificatia celor doi trecatori tacuti – ingeri ai mortii – care urmau sa-i duca sotiei lui Iona scandurile pentru sicriul sau.Exista, in drama, un moment in care Iona se pregateste sa-i scrie mamei sale folosind, in acest scop, o bucata din besica pestelui. Episodul (de mare puritate si lirism) in care el cugeta pe tema vietii si a mortii, trimite la goetheenele “mume” din care se trag si in care se intorc toate: “Eu cred ca exista in viata lumii o clipa cand toti oamenii se gandesc la mama lor. Chiar si mortii. Fiica la mama, mama la mama, bunica la mama, pana se ajunge la o singura mama, una imensa si buna” (evident, Muma-Pamant).Toate incercarile lui Iona de a iesi din propriul destin sunt sortite esecului, omul a devenind un “Dumnezeu” demn de mila care si-a pierdut atributele sacralitatii: “Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate invia. I-au iesit toate minunile, si venirea pe pamant, si viata, pana si moartea – dar o data ajuns aici, in mormant, nu mai poate invia”.Si cu toate acestea la finalul dramei se intrevede o oaza de optimism prin cuvintele: Razbim noi cumva in lumina, Iona simtindu-si esenta si stiind ca la un moment dat sufletul sau va fi curata de toate relele si, purificat fiind, va constientiza pe deplin esenta sa divina, expresie a luminii, radiind in jur numai iubire prin ajutorul Tatalui.Iona, nume neales la intamplare, ce are ca semnificatie porumbelul-simbol al Duhului Sfant, isi va lua drumul in zbor spre Acasa, unindu-se cu Tatal in Vesnicie, regasindu-si Pacea eterna prin Creatie. Nunta Cosmica ca si in Balada Miorita, se poate intrezari si aici prin puterea degajata a personajului principal din aceasta opera.
Reprezentand forta purificatoare a spiritului, simbolul lui Iona se intalneste cu cel al lui Prometeu, in sacrificiul si meditatia lor cu privire la destinul omului si continua refacere a spiritului creatiei. Prin intermediul personajului principal, Iona, inghitit de o balena ipostaza a absurdului, Marin Sorescu adanceste lupta cu moartea. Măreţia legendei lui Prometeu constă în faptul că-i dă omului posibilitatea să vadă în imagini ceea ce el trebuie să trăiască în propriul său suflet. Astfel privind la Prometeu cel încătuşat de stânca din Caucaz,vedem în el un reprezentant al eului uman care vrea să se dezvolte.Din omul muritor se va naşte eul nemuritor. Putem spune, conform scrierilor lui R.Steiner, ca Zeus este detronat de Iisus Christos; anume ca eul individual, care e încătuşat de mânie, se va transforma în iubire, iubire care este acea nobilă mânie transformată; vedem acel eu care acţionează asupra lumii exterioare binefăcător, cu blândeţe şi iubire, dezvoltându-se din eul încătuşat de mânie, aşa cum transpare dezvoltându-se un zeu al iubirii, care cultivă şi îngrijeşte eul ‒ acel eu care a trebuit mai întâi, într-o epocă străveche, să fie înlănţuit prin mânia lui Zeus, pentru a nu-şi depăşi măsura justă.”Prometeu însă îndură toate chinurile fără să se vaiete şi se uită de acolo, de sus, peste pământ. Spre marele necaz al lui Zeus, îl ajută să reziste priveliştea oamenilor, aşezaţi în sate şi oraşe, la căldura focului din case, mâncând hrana gătită pe vatră, făurind lucruri cu ajutorul focului şi învăţăturilor pe care el le dăruise.”  

martedì 8 novembre 2011

Libertate/determinism in opera Iona (Marin Sorescu)


“Dumnezeu a proiectat in cea mai subtila esenta a ta-energia Inceputului. In adnacul fiintei tale, pastrezi amintirea Intregului si sentimentul de Acasa. Ele te indeamna sa renunti la iluzia separarii, sa te cauti pe tine insuti adanc in interiorul tau, scotand la lumina Adevarul si amintirea Sinelui tau.”

Inspirata din mitul biblic al omului inghitit de un peste, drama “Iona” da nastere, de-a lungul celor patru tablouri, la interogatii existentiale grave, privitoare la: viata, moarte, singuratate, destin; prin aceasta trasatura, ea se incadreaza in teatrul de idei, devenind un adevarat poem dramatic al nelinistii metafizice.La o prima lectura, actiunea ar putea fi rezumata astfel: Un pescar sarac, Iona, pe care norocul mereu il ocoleste, sta in gura unui peste urias si isi arunca navodul intr-o mare ostila, care refuza sa-i dea macar un peste, imagine simbolica ce vrea sa evidentiaeze ca el, Iona, si-a pierdut capacitatea genetica originara. La un moment dat, gura pestelui se deschide si Iona este proiectat in adancurile stomacului sau, ai carui pereti antrenati in “vesnica mistuire” alcatuiesc un spatiu inchis, angoasant, un labirint din care omul va incerca sa se elibereze. Spintecand burta primului peste, acesta constata ca a nimerit intr-o alta burta (cea a pestelui al doilea care intre timp il inghitise pe primul). Tentativa de eliberare se repeta, in final, omul ajungand pe o plaja pustie inconjurata de un orizont format din burti de peste.

Neacceptand destinul ca pe o fatalitate, personajul Iona, din opera cu acelasi nume a lui Marin Sorescu, se va zbate pentru a iesi din aceasta situatie, pentru o solutie, facand nenumarate reflectii cu privire la: iubire, progres, conflictul intre generatii, platitudinea vietii cotidiene, incercand in acest mod sa instituie o normalitate a absurdului. In marea sa aventura a cunoasterii totul ii este potrivnic marea fiind in naruire, apa circula dezordonat …Spintecand burta balenei pentru a gasi o iesire, Iona nimereste in alta burta si gestul se multiplica in serie, absurdul fiind iremediabil, definind orizontul uman un sir nesfarsit de burti, ca niste geamuri puse unul langa altul. Semnificativa este si ideea asezarii unei banci in largul marii gest al Creatorului in zbaterea sa de a lasa ceva in urma, El fiind cel care ne ofera o infinitate de solutii pentru salvarea noastra prin iesirea din iluzia trairii in singuratate, in separatie de tot ce ne inconjoara.

Opera “Iona” a lui Marin Sorescu poate reprezenta o chemare in  redescoperirea  esentei  noastre, noi fiind simbolizzati drept scantei divine ale Tatalui Ceresc: “Razbim noi cumva la Lumina!”, fiind expesii ale iubirii care ne leaga pe toti, avand in noi forta divina necesara pentru a  scapa de iluzia trairii in singuratate. E nevoie de constientizarea acestei puteri nelimitate pe care punand-o apoi in practica ne vom amintii cine suntem si unindu-ne cu Tatal , ne vom regasi pacea Eterna in Unitatea Fiintei Universale.Alcatuita ca un dialog intre Iona si dublul sau, drama releva, nevoia de comunicare intr-o lume perceputa a singuratatii, a separarii in definitiv, dorul de a vedea “pe cineva mergand pe drum” se converteste in acuta constiinta a singuratatii omului in Univers. In acest context, cuvintele “E tare greu sa fii singur” devin drama existentiala.

Cea dintai semnificatie a finalului ar fi imposibilitatea omului de a iesi din limitele destinului sau.Personajul Iona a lui Marin Sorescu simbolizeaza umanitatea prelungita in timp si spatiu ca serie biologica de stereotipii; experienta umana se explica prin faptul ca ne scapa mereu cate ceva din viata si de aceea trebuie sa ne nastem mereu. Ultima “plecare” a lui Iona (“Plec din nou”) face din Om un Ulysse tragic incercand mereu sa se intoarca in Ithaca (ideal de neatins). De altfel, motivul idealului este sugerat prin prezenta in decor a unei mori de vant – simbol care il transforma pe Iona intr-un Don Quijote sublim, un pescuitor de nori, care ignora conditia sa de fiinta fragila, traitoare pe un “ou clocit” (increatul care si-a pierdut puritatea).Spre a te vindeca de actiunea timpului, trebuie sa te intorci inapoi, sa dai de inceputul lumii. Maretia personajului consta in gestul sau final: spintecandu-si abdomenul, asa cum facuse si cu burtile pestilor, Iona se contopeste cu Fiinta universala. Poate ca acesta ar fi sensul ultimei sale replici, relevand optimismul personajului in Unirea cu Absolutul si regasirea fericirii in unime: “Razbim noi cumva la lumina”. Iona strabate un traseu initiatic arhetipal„Din Vesnicie îsi determina omul viitorul” spune Rudolf Steiner Asadar lumea pamânteasca este scena activitatii creatoare, prin esenta si, în acelasi timp, a învatarii, prin experienta umana.

De la Iona, arhetip al omului prizonier al primejdiilor si al fatalitatii, se intrevede cel al omului liber, co-participant la Creatie, constinetizandu-si esenta divina si invatand din experienta umana. “Întoarceţi-vă-n voi şi veţi cunoaşte Nu ştii că atingând pe-un singur om/I-atingi pe toţi? Mulţimea e părere./Spune la mii de inşi aceeaşi vorbă/Şi-n mii ea atunci va trezi/Icoană-aceeaşi şi acelaşi simţ:/Un semn că toţi e-n unul, unu-n toţi.”M. Eminescu

lunedì 7 novembre 2011

Numele (Gianni Rodari)

Numele (Gianni Rodari)

Si acum ca stii a-ti scrie frumos numele,

nu te grabi

sa ti-l asterni peste tot,

nu-l scrijeli

pe peretii scarilor,

pe  arborii din bulevarde,

pe busturile scriitorilor si ai patriotilor

ce fac pe  gardieni ai gradinilor

cu ale lor barbi  de marmura si ochi goi.

N-o face.

Numele tau este o moneda pretioasa:

pentru lucruri fara valoare nu-l vinde,

nici pentru aur sau argint nu-l da,

tine-l pentru tine.

doar pentru lucrurile marete

fii intotdeauna pregatit

sa-l oferi.

venerdì 4 novembre 2011

Semnificatia culorilor aurei

Oamenii foarte destepti, dar care sunt cu totul absorbiti de satisfacerea pornirilor lor animalice, au mult verde în aura lor. Totusi, în acest caz, verdele este mai mult sau mai putin nuantat cu brun sau cu un brun-rosu. Oamenii lipsiti de inteligenta au o mare parte din aura lor strabatuta de curenti de un brun-rosu sau chiar de culoare rosu-închis ca sângele. Cu totul alta decât în cazul unor asemenea afecte, este aura dispozitiilor sufletesti linistite, echilibrate si meditativ-gânditoare. Nuantele brune si rosiatice sunt înlocuite cu diferite nuante de verde. Efortul de gândire face ca aura sa aiba o nuanta fundamentala de un verde binefacator. Asa arata mai ales aura acelor firi despre care se poate spune ca stiu sa se împace cu orice situatie din viata. Nuantele de culoare albastra apar la starile sufletesti care exprima devotament. Cu cât omul îsi pune mai mult Sinea în slujba unei cauze, cu atât mai semnificative devin nuantele de albastru. Si în aceasta privinta întâlnim doua feluri de oameni, absolut diferiti. Exista naturi umane care nu sunt obisnuite sa-si dezvolte puterea de gândire, suflete pasive, care nu au altceva de aruncat, ca sa spunem asa, în curentul evenimentelor din lume, decât „firea lor buna”. Aura lor licareste într-un albastru frumos. Tot astfel arata si aura multor firi religioase, devotate. Sufletele miloase si acelea care duc bucuros o existenta închinata cu totul operelor de binefacere au o aura asemanatoare. Când asemenea oameni mai sunt si inteligenti, atunci curentii verzi alterneaza cu altii albastri, sau albastrul ia o nuanta verzuie. Ceea ce deosebeste sufletele active de cele pasive este faptul ca albastrul lor se îmbiba, din launtru în afara, cu nuante de culoare deschisa. Firile inventive, care au gânduri productive, radiaza oarecum dintr-un punct launtric în afara nuante de culori deschise. Acesta este, în cea mai mare masura, cazul acelor personalitati pe care le numim „întelepte”, si mai ales al acelora care sunt bogate în idei rodnice. În general, tot ce are legatura cu activitatea spirituala are mai mult forma de raze care se extind pornind din launtru; pe când tot ce-si are originea în viata animalica se prezinta sub o forma de nori neregulati care strabat aura. Un cap inventiv, care îsi foloseste toate gândurile pentru satisfacerea pasiunilor senzoriale, are în aura nuante de un albastru-rosu închis; în schimb, acela care îsi foloseste gândurile în mod altruist, pentru un interes obiectiv, are în aura sa nuante de culoare de un rosu-albastru deschis. O viata în spirit, unita cu un devotament nobil si cu putere de sacrificiu, arata culori roz-rosii sau violet deschis.Nu numai structura fundamentala a sufletului, ci si emotiile trecatoare, dispozitiile si alte trairi launtrice îsi arata în aura fluctuatiile de culori. O suparare puternica, izbucnita brusc, provoaca fluctuatii rosii; sentimentul de onoare ranit, care se manifesta în revolta subita, se poate vedea aparând sub forma de nori de un verde închis. Daca la un om se observa un acces de frica, acesta se manifesta în aura prin dungi valurite de culoare albastra cu un luciu albastru- roscat, care o strabat de sus pâna jos. În aura unei persoane care asteapta cu încordare un anumit eveniment se pot observa dungi rosii- albastre, care îi strabat continuu aura, radiind din launtru spre exterior. În aura persoanelor care sunt puternic afectate de orice impresie exterioara se arata o continua pâlpâire de puncte si de pete mici albastru-rosiatice. La oamenii care nu sunt prea viu impresionabili, aceste pete mici au nuante de galben-portocaliu, sau chiar o frumoasa coloratie galbena. Asa-numita „împrastiere” sau „distractie” a oamenilor se manifesta prin pete albastrui, batând în verzui si având o forma mai mult sau mai putin schimbatoare. Rozul indica o entitate binevoitoare, iubitoare; albastrul este semnul evlaviei. Cu cât evlavia se apropie mai mult de ardoarea religioasa, cu atât mai mult albastrul trece în violet. Idealismul si seriozitatea vietii într-o conceptie mai înalta se vad ca un albastru- indigo. Exista – chiar daca un numar relativ mic – oameni care sunt “adaptati vederii în întuneric”. Persoanele care percep culorile în întuneric vad fruntea si partea de sus a capului albastra, partea din dreapta tot albastra si cea din stânga rosie sau unii… galben-portocalie

Rudolf Steiner

mercoledì 2 novembre 2011

Culoarea gandurilor



Un gând izvorât dintr-o pornire senzoriala a omului are alta culoare decât gândul pus în slujba cunoasterii pure, a frumusetii nobile sau a binelui etern. Culoarea sa corespunde caracterului gândului.Gândurile care izvorasc din viata senzoriala strabat lumea sufleteasca în nuante de culoare rosie. Un gând prin care gânditorul se ridica la o cunoastere superioara apare într-un frumos galben deschis. Un gând care izvoraste din iubire devotata radiaza într-un roz splendid. Si asa cum în forma de aparitie suprasensibila a unui gând se exprima continutul gândului, tot astfel în aceasta se exprima si precizia sa mai mare sau mai mica. Gândul precis al gânditorului se arata ca o formatiune cu contururi clare; reprezentarea confuza apare ca o formatiune noroasa, cu contururi estompate. Sufletul traieste în fata unei culori fizice nu numai impresia sensibila, ci are si o traire sufleteasca în contact cu ea. Aceasta traire sufleteasca este o alta atunci când sufletul percepe – prin intermediul ochiului – o suprafata galbena, o alta când percepe o suprafata albastra. Aceste trairi le putem numi „trairea în galben” sau „trairea în albastru”. Sufletul care a pasit pe calea cunoasterii are aceeasi „traire în galben” fata de trairile sufletesti active ale altor fiinte; el are o „traire în albastru” fata de dispozitiile sufletesti pline de devotament. Esentialul nu consta în faptul ca „vazatorul”, care are o reprezentare a unui alt suflet, sa vada „albastrul” asa cum vede acest „albastru” în lumea fizica, ci esentialul consta în trairea care îl îndreptateste sa numeasca aceasta reprezentare „albastra”, asa cum omul fizic numeste o perdea, de pilda, „albastra”.
Rudolf Steiner