„Sunt orb, Doamne, pentru ca vad si nu inteleg”.
In mitologia greaca se spune ca Tezeu, fiul regelui Atenei a ales sa fie parte a tributului de sapte baieti atenieni si sapte fecioare, ce urmau a fi jertfiti pentru a satisface setea de sange a Minotaurului. Aceasta creatura jumatate om , jumatate taur, traia intr-un labirint impenetrabil. Tezeu putea sa scape cu viata si sa se intoarca la Atena doar daca reusea sa strabata labirintul si sa omoare Minotaurul. Toti cei care au incercat inainte au esuat. Dar Ariadna, fiica regelui Cretei, indragostita fiind de Tezeu i-a dat acestuia un fir care sa-l calauzeasca inapoi dupa ce acesta va fi omorat Minotaurul. Inainte de plecarea sa, Tezeu i-a spus tatalui sau, Aegeus, ca daca planul sau va izbuti, la intoarcerea corabiilor va inalta panzele albe in loc de cele negre. Cu toate ca eraul Tezeu ucide Minotaurul si se intoarce victorios calauzit de firul Ariadnei, uita sa ridice panzele albe ale corabiilor, motiv pentru care Aegeus crede ca fiul sau a fost omorat si se arunca in mare (de unde provine si numele Marea Egee). Labirintul este un simbol stravechi care se refera la complexitatea fiintei. El reprezinta calatoria spre centrul nostru spiritual si reintoarcerea noastra in lume sub o forma transfigurata. Centrul labirintului este ceva din care omul isi extrage vitalitatea si energia, alegoric fetusului care se dezvolta si se hraneste cu ajutorul cordonului ombilical al mamei. Fara acapararea centrului si fiind separat de sursa de energie a pantecelului primordial, omul este condamnat la o nastere prematura. Iar pentru a se renaste, trebuie sa strabata drumul sinuos al labirintului, in scopul reintegrarii Sinelui adevarat...care se spune ca este Dumnezeu,, Calea, Adevarul si Viata.” Nimeni nu este scutit de lupta lui Tezeu sau de iminenta neglijentei la intoarcere. Acest periplu spiritual este menirea omenirii, iar suferinta, dizolvarea ego-ului este punctul cheie al metamorfozarii fiintei noastre. Poate nu intamplator in aceasta legenda actorii principali sunt Tezeu si Ariadna, cei ce uniti fiind dau renasterea cuplului primordial. Barbatul este pentru femeie lumina, iar femeia pentru barbat liniste.Suntem intr-o permanenta cautare a iubirii, fie ca unii dintre noi constientizam sau nu...cand o gasim, in final, ne regasim de fapt pe noi , de aceea se si explica pacea, linistea traita, iar ce ne tulbura inainte, acea miscare perpetua, nu va mai avea niciun efect asupra noastra. Ramanem tacuti in fata Imensitatiii. Atractia(fizic), intelegerea(mental), spiritualitatea(sufletesc) sunt treptele de atingere a comuniunii intre barbat si femei; energia, gandul si emotia sunt elementele necesare alcatuirii umanitatii din noi. Regasindu-l pe Adam Kadmon ne amintim ca totul se afla intr-Insul. Nimic fara Dumnezeu e ideea centrala a religiilor monoteiste.Poate daca nu am fi renuntat la cordonul ombilical nu ar fi existat atata separatie...de asta cred ca este si nevoie sa visam pentru a putea extrage imagini din adevarata realitate; contextul de a te afla in burta mamei e cel ce-ti ofera pe deplin bucuria de A Fi, e expresia mirajului intregii creatii.
Nessun commento:
Posta un commento