giovedì 24 gennaio 2013

Din trairile lui Gustavo Rol, cel ce l-a ispirat pe F. Zeffirelli in filmul “Iisus din Nazareth”



Dificil sa poti explica in cateva cuvinte cine era Gustavo Rol.
Un mag, in purul sens al cuvantului, ce a parcurs un drum initiatic, lasandu-se purtat de ce-i dicta intuitia...; i-a fost refuzat in repetate randuri dreptul de a fi supus studiului de catre oamenii de stiinta.
Nascut la Torino, laureat in avocatura, iubitor de arta si muzica, e cunoscut azi ca fiind cel mai mare senzitiv, spiritualist si clarvazator al secolului, desi lui nu-i facea deloc placere sa fie numit asa.
Inzestrat cu capacitatea de citire si scriere la distanta, picura automatica, telekinezie, materializare a diverselor obiecte, citirea gandurilor, diagnoza medicala, bilocatie…pana la, dupa spuselor unor prieteni, capacitatea de a traversa prin peretii cladirilor.
La aceste fenomene au participat nu doar prieteni, martori au fost si jurnalisti, scriitori, oameni de stiinta, printre care: Federico Fellini, Franco Zeffirelli, Albert Einstein, Mussollini, Charles De Gaulle, cel care l-a nominat a fi un real pericol pentru statul francez datorita modului cum reusea sa sondeze cu forta mintii cele mai intime informatii. De precizat e ca nu a acceptat niciodata bani de la nimeni, in urma serviciilor acordate….
Prin experimentele sale el dorea sa impulsioneze lumea sa reflecteze asupra existentei unei alte dimensiuni, spirituala, energetica, divina, dupa putinta interpretarii fiecaruia.

Gustavo Rol e omul-umbra, din spatele lui Franco Zeffirelli, cel ce si-a adus contributia spirituala in realizarea filmului "Iisus din Nazareth";
documentarul de pe canalul "History" priveste viata acestuia.
 partea a 2-a dezvaluie  viziunile, trairile sale din vis.
 Curat revelator ! :







Am notat cate ceva din cele spuse de Gustavo Rol in randurile urmatoare ; imi cer scuze, deoarece stiu......  propriile mele cuvinte, pericliteaza destul de mult puterea mesajului transmis:
“Ho scoperto una tremenda legge che lega il colore verde, la quinta nota musicale ed il calore”  Am descoperit o lege tulburatoare ce leaga culoarea verde, a cincea nota muzicala si caldura”- citatul ma poarta cu gandul la  Alexandru Pargaru.
„Am pierdut bucuria de a trai, puterea imi provoaca frica, nu voi mai scrie nimic”
„merg pe un drum care nu este al meu, plin de oameni necunoscuti si ma simt foarte singur si nefericit.....asa ma indrept usor , usor, impins fiind de o Intelepciune ce nu tine de acest timp, de o Bunatate ce margineste nebunia.; sunt un nebun nefericit, nu sunt un om, sunt o umbra ce fuge de tot”
iubirea i-a redat echilibrul...sotia sa norvegiana 
viziune: „inaintam cu multa greutate, nu puteam sa mai respir, simteam ca mor...deodata, pe marginea apei,   aparu in fata mea o tanara fecioara blonda pe un cal inzestrat cu o coama  aurie ce invaluia tot corpul.....erai Tu, imbracata cu nimic sau doar cu un voal de aer pictat in verde; invesmanta sau nu,  erai facuta de „madre-perla.”.”intui pentru prima data ca acel semn al materiei abstracte este purtatorul / fundamentul oricarei opere sublime, mai intai de toate al Creatiei. Am inceput sa ma rog, calul necheza o data ....iar vraja disparu
prin picturile sale, el a dat dovada de o buna cunoastere a legilor naturii, acestea parand a fi mereu in transformare, in plina miscare.
Dintr-o scrisoare adresata lui Federico Fellini: facand o trimitere la picturile lui Picasso: „....sa cautam formula pentru putea sonda , pornind de la forma, ce ingradeste materia; sa gasim punctul de legatura intre materie si spirit.”
„Important nu este experimentul in sine, ci demonstratia ce ni se ofera prin intermediul acestuia ca suntem precum un izvor de posibilitati infinite.”
„Nu exista nimic ce nu se poate face pe acest pamant.”
„O data cu costientizarea ca suntem spirite nemuritoare, acceptarea mortii devine facila , iar orice fel de dureri -suportabile.”
„Nimic nu se creaza , nimic nu se distruge”
„Sunt un cercetator in campul „imposibilului””
„Cand vorbim de miracol, nu putem spune ca o lege a fost suspendata, ci ca a fost depasita; in natura, totul fiind energie, miscare, iluzie”
In cadrul unei intalniri pe care a avut-o cu A.Einstein, acesta din urma i-a spus: „Lumina e umbra lui Dumnezeu. Tot ce e materie produce umbra intunecata, in timp ce Dumnezeu cand se materializeaza este Lumina.”
„Totul este Spirit.Materia e Spirit, doar ca atunci cand vorbim de om, spunem ca el este un Spirit inteligent. Orice lucru are propriul sau spirit, doar ca spiritul inteligent al omului are forta de a asculta instinctele , de a le pune in ordine, chiar de a le domina  astfel incat impinge fara intrerupere Tot Ceea Ce Exista.”
„Pe moment in vine sa ma implic intr-un mod infinit de disponibilitate.”
„Exista ceva comun ce leaga toate lucrurile, ce se manifesta in acelasi timp dependent si independent.”
„Nu puteam actiona niciodata in ajutorul cuiva decat dictat fiind de acel instinct ce se manifesta spontan, ca si comanda divina.”
„Ii placea sa se  compare cu un jgheab ce face apa sa scurga de pe acoperis; era un canal, un instrument prin intermediul caruia treceau  informatiile , dar cu multa smerenie, bunatate si sensibilitate, spun apropiatii sai”- „m-am comparat asa”, spune el,  deoarece „sunt constient ca nu posed nimic din ceea ce ofer.” 
„Nu se cunoaste nici macar minima parte din legile ce guverneaza natura.”
„Spiritul omului e asa maret incat nu poate fi constrans in spatiu si timp, de un corp fizic. El poate zbura spre alte dimensiuni, pe care o data ce le ajunge, le si dezleaga.”
Avea obiceiul sa spuna ca pentru a intelege oamenii in cel mai profund mod cu putinta e nevoie sa le dai credit si acelora cu care nu impartasesti aceleasi pareri. Asta e si motivul pentru care nu se simtea lezat in fata celor care il numeau un simplu iluzionist ce stapaneste foarte bine trucurile meseriei. Lasa in acest fel sa se inteleaga sa fim deschisi lor, sa-i ascultam ce au sa spuna, cu acelasi interes.
Inainte sa moara, a avut o conversatie cu o prietena la telefon careia i-a spus (fabuloase cuvinte!!!):
„As prefera sa cred ca totul va fi bine....  Dincolo ne vom revedea si vei vedea cum VOM RADE impreuna de toate cele de aici,  de inca prezenta  incapacitate a noastra. Tu stii bine: a trai, a fi puri in inima, a muri- totul pentru  Puterea spiritului nostru nemuritor.”
Mesajul sau ramane a fi unul de substanta hermetica, ce nu poate fi raspandit catre un spectru prea larg de oameni si nici sa fie patruns de o intelegere imediata. Pentru cei apropiati de alchimie, de metafizica si simbolism, in intelegerea aprofundata a gandirii lui Gustavo Rol, e nevoie sa fi parcurs un drum introspectiv si initiatic.



domenica 20 gennaio 2013

Vesta (Hestia) –zeita Focului Sacru




Zeiţa Hestia ori Hesta, al cărei nume semnifică cămin sau casă, a fost zeiţă a vetrei şi a focului sacru la străbunii noştri Geo-Daci. “Trebuie reţinut faptul că Focul Sacru sau Focul Viu nu era altceva decât o imagine a Soarelui ceresc – Marele Zeu. Soarele de andezid de la Sarmizegetuza nu este altceva decît vatra altarului reginei Hestia ( Vesta), vatră pe care ardea focul nestins. În ceea ce priveşte Marele Sanctuar circular, dacic, aflăm că absida centrală avea „34 de stâlpi de lemn dispuşi în formă de potcoavă, iar la mijloc „era vatra focului sacru”. După Palladio aflăm că ambele temple ale zeiţei Vesta de la Roma, aveau aceeaşi formă (de potcoavă). Este bine să se ştie sau să se reţină faptul că, cultul zeiţei Hestia în Grecia şi la Roma a fost dus de Traco-Daci, înainte de întemeierea acestui oraş peninsular.”
“Marea Zeiţă” s-a descoperit la Trufeşti (Botoşani), alta la Libceva (Caraş-Severin) s.a.. Acest mare număr de figurine feminine ilustrează, ca în nici o parte a Terrei, perioada matriarhatului. “Arheologia daco-română a ajuns la descoperirea unor statuete feminine, care ne încredinţează că, în perioada matriarhatului, statul strămoşilor Daco-Traci era condus de o femeie, ajutată de un sobor feminin.”
Informaţia oferită de Herodot, că Hestia la sciţi a avut alt nume, aparţine unei epoci mai târzii, când cultul ei trecuse de la traco-daci la celelalte popoare prin intermediul culturii greceşti. Aceştia şi-au însuşit tacit cultura popoarelor mai vechi.
Hestia a fost regina strămoşilor traco-daci; după moarte a devenit zeiţă a focului. În perioada patriarhatului, sciţii o adorau sub numele de Tabiti, grecii sub numele geto-dacic de Histia sau Hestia, iar romanii o adorau sub numele de Vesta. Cultul ei s-a generalizat în spaţiul euro-afro-asiatic, după ce Hestia a trecut în panteonul Olimpului.

Pr. Dumitru Bălaşa
Ritualul de nemurire al „lupilor” geto-daci


sabato 12 gennaio 2013

Cele trei metamorfoze: de la "Stapanul inelelor","Hobbitul"... la Zarathustra






Nietzsche este considerat precursorul curentului postmodernist prin ideea ca nu există un centru de la care se revendică toate valorile general umane. El este autorul care sparge conceptul de dogmă, înțeleasă ca limita dincolo de care nu se mai poate trasa niciun orizont. Fărâmițarea valorilor prin filiera nietzscheană s-a impus ca un concept major în curentul postmodernist.
Zilele trecute pe cand citeam Nietzche, am inteles ce opera construieste Peter Jackson, prin prezentarea celor trei metamorfoze ale omului, ce apar in cartea “Asa grait-a Zarathustra”. Daca in “Stapanul inelelor” transpare statutul de camila al omului , manat de motto-ul “Eu trebuie”, in "Hobbitul" parcursul initiatic al sau deja e in plina transformare prin metamorfoza leului (“Eu vreau”- schimbarea), urmand cu siguranta sa ne surprinda, dupa lupta “cu dragonul”, prin punerea in act a celei de-a treia serii a omului- copil, constient, gratie si inocentei sale, de propria-i “vointa a Puterii”, traitor al : “Eu Sunt!”
Raportand opera “Aşa Grăit-a Zarathustra”  la biografie, se poate  afirma că autorul s-a regăsit în protagonist. El şi-a scris starea sa sufletească, şi nu ideile raţionale pe care le are. Desi pare sa fie ateu, Nietzsche si declarand “Dumnezeu e mort””, totusi tind sa cred ca se refera la acea imagine de Dumnezeu din mintea omului – camila, fiind in acelasi timp si o urmare,un efect, al zbuciumului sau sufletesc, aproape zdrobit de nimicnicia lumii ce-l duce in cele din urma , din pacate , la paroxism.
Zarathustra este omul atotştiutor, care face un apel către popor şi îi indeamnă să creadă în Supraom “Sensul pămîntului e Supraomul”. Aceasta se petrece în “Prologul operei”. El defineşte Supraomul -“ a fi dincolo de om”, care posedă forţe inteligibile, e ceva inextricabil, dar adevărat şi posibil. Dar, devine neînţeles de gloată, ceea ce ia stîrnit multe sentimente răutăcioase, devoratoare şi vulgare. Eşuînd în explicarea “depăşirii de sine”, Zarathustra înţelege că torentul de oameni nu îl va înţelege nicicînd, ci doar un grup restrîns de epigoni.
Protagonistul critică societatea, asceţii, preoţii, pesimiştii, armata, presa, statul, bărbatul, femeia, prietenii. Pe lîngă critica dură, îşi face apariţia şi critica constructivă: Zarathustra susţine că omului, care vrea să se autodepăşească, îi e sortit să treacă prin 3 etape definitorii ale vieţii sale, numită- tripla metamorfoză Cămilă> Leu >Copil, să îşi atingă anumite scopuri şi mai ales să rîvnească la Marea Amiază (zarea în care apare Supraomul).  Cămila este cea care poartă povara vieţii, a valorilor stabilite… Leul distruge şi critică strict valorile. Copilul-
 Zarathustra era singurul Supraom, dar nu şi singuratic. El avea animalele sale “vulturul şi şarpele”. Şarpele e încolăcit în jurul gîtului vulturului,fapt care exprimă eterna reîntoarcere, ca inel în inel, a cuplului Dionysos şi Ariana.
Comparaţia sa cu Dionysos nu este zadarnică. Zarathustra este profetul lui. Precum Dionysos s-a căsătorit cu Ariana (eterna reîntoarcere), aşa şi Zarathustra se logodeşte cu eterna reîntoarcere (care reprezintă cheia filozofică a lucrării), iar copilul său îl consideră Supraomul, aşa cum Dionysos a fost tatăl Supraomului. Totuşi, Zarathustra e depăşit de copiii săi.
Nietzsche, prin discursul lui Zarathustra, despre cele trei metamorfoze, are ca motiv fundamental trecerea omului de la conditia decazuta la constiinta de sine; cele trei figuri camila, leul, copilul sunt cele trei simboluri ce preced umanul spre autoeliberarea de idolii superstitiei, dogmei (religia) si vinovatiei (morala), spre inocenta dionisiaca a superomului.
sa luam pe rand cele trei metamorfoze:
Camila
Animal al desertului, il reprezinta pe omul care se teme, care se apleaca in fata maretiei lui Dumnezeu si a legilor morale. El in mod voluntar isi asuma cele mai mari chinuri, dar si cele mai drastice indemnuri: “Ce este mai greu…spuneti-mi, astfel incat eu sa-l iau asupra mea si poate sa-mi dea forta”. Omul-camila dispretuieste lipsa dificultatilor, vrea sa se supuna la dificile si grele ordini. Prin supunere spiritul respectos primeste in aceasi masura respectul care-l caracterizeaza. Prizonier unei lumi dominate de valori imperative si eterne acest om actioneaza la comanda; el isi zice siesi ceea ce i s-a spus: tu trebuie.
Leul
In desert, acolo unde este impovarat de greutatile sale, camila se transforma deodata in leu. Omul respectos si rabdator acum se elibereaza de greutatile care-l oprima, combate impotriva moralei care i-a fost impusa, recunoaste statutul sau de alienare precedent. In lupta impotriva “marelui dragon”, care reprezinta sistemul de valori si al ideilor
 dominante, el trezeste liberatea care este in el, depaseste faza de servitor al moralei si al religiei, se opune unei conceptii asupra vietii ca si acceptare pasiva de reguli si semnificate predeterminate. Acum motto-ul sau este : eu vreau", afirmand cu forta propria lui vointa si dreptul la volori noi; omul-leu zice "nu" la promisiunea iluzorica a lumei de dincolo, la premiul salvarii si afirma natura “umana” a propriei existente.
Copilul
Libertatea leului nu e totusi o libertate in adevaratul sens al cuvantului, o "libertate a alegerii". Negarea vechilor valori nu-l face inca capabil sa creeze noi valori. Vointa sa este doar una critica, nu productiva, nu constructiva. E necesara deci o a treia metamorfoza. Leul-animal de prada, e nevoie sa devina copil. Copilul denota inocenta, stie in mod spontan sa spuna Da vieti, pe care o intelege ca un joc liber creativ care inventeaza si impune noi valori. Metafora jocului este ceea ce pentru autor reprezinta esenta dionisiaca a libertatii umane. Motto-ul asa cum a sugerat Karl Lowith este: "Eu sunt". Prin metamorfoza copilului se configureaza aparitia unei noi umanitati, unde vointa umana eliberata din lanturile “tu trebuie” se manifesta in caracter ca si vointa a Puterii.
Eliberarea omului de vicisitudinile prejudiciilor si de normele obiective, opresive, il determina pe Nietzsche sa dea curs operei “Dincolo de bine si de rau”, prima elaborata dupa "Asa grait-a Zarathustra". Astfel autorul noteaza din multitudinea aspectelor comportamentale, 2 tipuri fundamentale opuse si alternative, grupate in:
morala domnilor
morala sclavilor
Prima spune Da vietii si e expresia instinctului curajos si creativ, fondat pe vointa Puterii; a doua din contra, zice Nu si e expresia resentimentelor celor slabi. Ideea de Bun in sens de nobil spiritual este exprimata prin morala domnilor, a aristrocratilor, idee ce merge paralel cu conceptul de vulgar/ plebe insumand pe cel Rau. Omul nobil creaza valori si le transmite ca si valori juste, aducandu-si contributia in formarea unei lumi ce nu se bazeaza pe piosenie, plecaciune.


Desi se poate considera a fi un om cu o buna capacitate reflexiva si totodata un bun vizionar al omului de maine, Nietzsche nu a reusit sa tina piept tuturor metamorfozelor, lasandu-se dobarat in cele din urma, cazand in mrejele puterii si anume a celei luciferiene; stralucitoare si orbitoare se va lasa prada mandriei si separararii fata de “tot ceea ce este”, nereusind sa se lase purtat pana la capat in “jocul vietii” si sa recunoasca, cu smerenie si recunostinta, ca nimic nu poate ajunge la mantuire fara Voia Tatalui, fara caldura Fiului si a Puterii Duhului Sfant. Copilul izvoraste din iubire si-si aduce vrednicie prin intelepciunea de a cuprinde si a se lasa cuprins de  Creatie cu multa indrazneala, incredere, determinare, rabdare, intelegere si ascultare.

Pentru noi, cei ce ne aflam inca pe drum….
Intrebarea ramane, uitandu-ne in oglinda:
“Cine este Smigel?”                       

mercoledì 2 gennaio 2013

Intensitatea ca infinitudine sau nimicnicie; spre ce ne sublimam trairea?


“Adevarata frumusete este intotdeauna casta si inspira un respect involuntar.” GEORGE SAND


ESEU SPRE REGASIRE

Sa devenim, cu Adevar, frumosi! Poarta e deschisa. Creatie sau desartaciune? Intreg Universul comploteaza ... O, tu Forta de intensitate coplesitoare, hraneste-ma! O, tu camp ce-mi tai respiratia, slabeste-ma!  Iti tragi suflul din noi ……Ard!
Suntem precum niste lacrimi ce striga constant catre Cer…. Drumul spre casa!

Rabdare, rabdare, ascultare….. Curaj!
Inima indelung imi salta…
Imi cere s-o urmez!
Perceptia ca ne adunam dupa "pofta inimii" ma cuprinde... Conexiunea este surpinsa prin tot ce este "asemenea" si nu-i putem scapa; magnetismul are forma unei indelungi hipnoze ce cu greu poti sa-i rezisti prin ratiune. Te lasi purtat de el , ii dai din energia ta, te hranesti din egregorul ce tot prinde contur, si manifesti stupoare dupa fiecare actiune….  actiunile sunt simultane si in aceasi rezonanta cu lacasul. Este ca si cum timpul parca s-a oprit in loc, iar episoadele nu mai apartin unora dintre noi, ci tuturora, impreuna. Relatiile se consolideaza si simtind ca siguranta se dezvolta ca urmare unei miscari intense si perpetue, daruim si primim fara sa ne punem intrebari DE CE? Traiesc

Expresia nu ne mai minte…..nu mai suntem sub incidenta mintii, sufletul contureza rama , iar oglinda se sfarama , pierzand din farmecul trecutului. Si totusi….
Umbrele se adancesc acolo unde viitorul ia loc mereu prezentului si nu da voie botezului…. cel din focul inimii sa se manifeste. Alerg….
Indoiala ,   indoiala, succes……persiflare!
Minte ce nu te obosesti….
Urcarea-mi pare o corvoada!


Cu cine ma strang la piept?
Ma opresc si imi doresc tacerea.
Nu pot, nu pot sa-i las pe cei din urma mea…
Privesc spre Cer si cer ingaduinta:
O clipa doar…
Ajung si eu!

Impreuna!
Jocul pare stins.
Dansul – imbratisare.
Cantul – vechi sunet
Din amintire!

La multi ani!
Spre Vesnicie!

IUBESC