Radacinile hinduse inscrise in poezia Liviei Bazu regasite si in crezul crestin "lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat."

Soarele este integralist, din moment ce rasare si apune, pentru toate formele de viata!

Cuvantul sanskrit pentru geneza srishti, nu sugereaza o aducere la viata din nimic, ci emanatie, eliberare; o iesire a universului din Brahman; conceptul de creatie ex nihilo este strain acestei gandiri. Lumea este o emanatie din Brahman, dar nu ca entitate separata, caci singura realitate este doar Brahman.

Legatura fiintiala dintre om si univers, pe de o parte, si Atman, pe de alta parte, este ilustrata intr-un mod plastic de imnul creatiei din Aitareya Upanishad, unde aflam ca Atman formeaza lumea de sus si cea de jos, dupa care emana stapanitorii lumii. In acest scop el produce un om cosmic, purusa. Ca rezultat al actului sau meditativ, ia nastere gura, iar din vorbire zeul focului. Apoi i s-au deschis narile din care a iesit viata si suflul vietii (prana), din care apare aerul. Din ochi apare vederea, acelasi lucru se intampla si cu alte organe: urechile, pielea, inima, ombilicul si impreuna cu acestea au luat fiinta din minte si zeii simturilor. Atman le da drept lacas o vaca si apoi un cal. Zeii sunt nemultumiti. Pentru a-i satisface, Atman le da in cele din urma drept lacas pe om, iar ei se declara multumiti. Asa devin simturile si mintea omului lacasuri ale zeilor lumii.

Doar acolo veti putea deveni

Carne si oase

Piele si inima

Maini si picioare

Gura si plamani

Ficat si rinichi si suflet

Veti cunoaste numele si meseriile voastre      (de una singura)

Si veti naste pe fiii pamantului.

Livia Bazu

Cum a format Atman pe om ? Motivele formarii omului sunt descrise ca fiind kama (dorinta, vointa), kratu (jertfa) si tapas (pocainta).

Atman a dorit, a voit, s-a pocait si a adus jertfa cu scopul precis de a aduce la existenta pe om. Omul ramane rezultatul lucrarii lui Atman.

Atman este un cuvânt sanscrit care înseamnă Sine și care se referă la spiritul nostru interior. În filozofia hindusă, în special în școlile Vedanta, Atman este principiul prim, adevăratul sine interior al oricărei ființe, superior oricărei energii sau fenomen, de aceeași natură cu Sinele suprem care este Dumnezeu, esența oricărei ființe individuale. Atman, sau spiritul fiecăruia, este văzut ca esenţa interioară divină în jurul căreia se dezvoltă corpurile subtile

O corespondență creștină a înțelesului termenului, care surprinde cel mai bine ceea ce sanscritul atman vrea să exprime, sunt cuvintele din crezul creștin: "lumină din lumină, dumnezeu adevărat din dumnezeu adevărat." În fapt acest atman individual este suportul și modalitatea prin care ființa umană se poate uni cu Dumnezeu, astfel salvarea/mântuirea(sau eliberarea hindusă), nu este posibilă decât prin această cunoaștere interioară a Sinelui(atma jnana), care ne face să realizăm că sinele nostru individual este o scânteie din Sinele suprem și una cu acest Sine suprem care este Dumnezeu sau Brahman(numit și paramatman):

Daca atman este Brahman într-un vas(trupul), atunci individul trebuie să depășească limitele acestui vas pentru a realiza unitatea primordială a sufletului individual cu plenitudinea Fiintei care este Absolutul.

Upanishad, folosește cuvântul atman pentru a indica elementul în care și prin care toate celelalte există, care este cel mai prețios dintre toate, care pătrunde totul, care este esența totului, beatitudine, fiind dincolo de orice descriere. Upanishadele ce apar în urma Budhismului, cum ar fi Maitri Upahishad definesc Atman ca reprezentând doar sinele individual mai degrabă decât sinele universal(dar acest Sine universal nu este considerat altceva decat Brahman sau Dumnezeu, Dumnezeu care este cunoscut ca Ființă(adică manifestat sau Brahman) și ca Neființă(adică nemanifestat sau Para Brahman (cel de dincolo de Brahman)).

 Taittiriya Upanishad definește atman sau Sinele ca stând în interiorul a 5 învelişuri(kosha): cel fizic sau material (annamaya kosha), cel energetic sau eteric(pranamaya kosha), cel astral sau corpul mental inferior(manomaya kosha),corpul cunoașterii sau înțelepciunii corpul mental superior (vijnanamaya kosha) și cel al beatitudinii sau cauzal (anandamaya kosha) Textele Advaita Vedanta târzii cum ar fi Panchadasi, clasifică manifestările lui atman în trei categorii: Gauna sau secundare( orice altceva în afara personalității cu care individul se indentifică, fiind vorba de corpurile fizic și eteric), Mithya sau iluzorii(personalitatea cu care individul se identifică, fiind vorba de corpul astral și de cel mental) și Mukhia sau esențiale(adevăratul Sine, fiind vorba de corpul cauzal și cel atmic, atman fiind vazut și el ca un corp manifest

Sistemele filozofice de mai tarziu, (locul cel mai de seama il ocupa Advaita Vedanta al lui Sankara), au speculat cu multa meticulozitate corelatia dintre natura psihica a omului si lumea fizica din afara si Brahman ca principiu creator, ca singura realitate existenta.

Nu-i asa ca remarcati si voi o profunda asemanare intre modul de prezentare al lui AMAN si cel al ROZEI VANTURILOR?

“insula-stea” este Lumina Tatalui Ceresc, inscrisa si in imaginea Rozei; steaua cu opt colturi sunt vanturile/ directiile spre echilibrul cosmic .