REVELAZIO – putere si receptivitate

   

Se spune ca un filosof l-a intrebat pe Cuviosul Teodor : „Cine nu s-a nascut si a murit; cine s-a nascut si n-a murit; si cine a murit si n-a putrezit?" iar acesta i-a raspuns: „O, filosofule, nu este mare întrebarea ta, dar îti voi raspunde: Cel ce nu s-a nascut si a murit este Adam, cel ce s-a nascut si n-a murit este Enoh, iar cel ce a murit si n-a putrezit este femeia lui Lot, care s-a prefacut în stâlp de sare. Însa, tu asculta sfatul nostru cel sanatos si, parasindu-ti întrebarile cele nefolositoare si silogismele cele scolasticesti, apropie-te de Hristos, Caruia îi slujim, si vei lua iertare de pacate". Iar el a tacut ca un mut si s-a dus, minunându-se de raspunsul cel dat cu multa pricepere.

Dealtfel, evolutia spirituala reala reprezinta o succesiva fuziune subtila cu fortele spirituale superioare (in care puterea divina reprezinta polul masculin, emisiv, iar aspirantul spiritual este polul feminin, receptiv). De asemenea, evolutia spirituala reprezinta o succesiune continua de morti si renasteri (moarte fata de tendintele inferioare, grosiere, impure,fata de karma negativa, cu care aspirantul nu se mai identifica, regenarare sau renastere pe niste planuri spirituale inalte, luminoase, la care dobandeste accesul).

În mitologia chineza, cosmogonia e infatisata prin zeul primordial Pan Ku , creatorul lumii. La începuturi se spune ca totul era „un vârtej întunecat”, un haos din care s-a nascut Pan Ku, o fiinta antropomorfa. Acesta a crescut treptat hranindu-se din cele mai mici farâme ale universului, cu ochii închisi, dormind un somn de optsprezece mii de ani. În cele din urma, Pan Ku se trezeste din somn, deschide ochii, dar fiindca în jurul lui era doar întuneric, nu vede nimic. Înfuriat de aceasta situatie, zeul loveste întunericul cu pumnul lui urias si împrastie elementele haosului. Învolburarea haosului înceteaza, urmând dupa ea o noua miscare a materiei: toate lucrurile usoare si pure sunt eliberate si se ridica, iar toate elementele grele si grosolane se cufunda. Astfel apar cerul si pamântul.

Stând în picioare, cu talpile pe pamânt si cu capul în cer, Pan Ku împiedica apropierea si reunificarea acestor doua spatii. Cu fiecare zi care trecea, pamântul se îngrosa cu trei metri, pe masura ce materia se depunea. În acelasi timp si Pan Ku se înalta cu trei metri. Timp de optsprezece mii de ani, Pan Ku a continuat sa creasca, pâna când trupul sau a devenit gigantic, iar cerul si pamântul au capatat o grosime considerabila. La un moment dat, Pan Ku s-a încredintat ca pamântul si cerul erau fixate la locul lor si nu se mai puteau contopi. Atunci, s-a asezat pe pamânt ca sa se odihneasca si a murit. Trupul sau neînsufletit a ajutat la desavârsirea si înfrumusetarea actului creator. 

Mitul relateaza apoi o cosmogonie sacrificiala, care merita sa fie citata în întregime si asupra careia merita sa meditam:

„Pan-Ku, cel nascut înaintea tuturor, s-a preschimbat cu totul în ajunul mortii sale: respiratia lui a devenit vânt si nor, glasul i s-a prefacut în tunet, ochiul sau stâng s-a facut soare, ochiul sau drept sa facut luna, sira spinarii si madularele lui au devenit patru laturi ale lumii si cei cinci munti uriasi, sângele lui s-a prefacut în fluvii, tendoanele si vinele sale au ajuns sa fie drumuri pe pamânt, din carnea lui s-a alcatuit tarina de aratura de pe câmpuri, parul i s-a schimbat în stele, din perii de pe trup s-au facut ierburile si copacii, din dinti si din oase au rasarit aurul si pietrele, din samânta lui barbateasca si din maduva lui au iesit la iveala margaritarele si jadul, iar sudoarea i s-a prefacut în ploaie si roua. Gâzele care traisera pe trupul lui, sub înrâurirea vântului, s-au facut oameni."

Inainte de a crea omul, Dumnezeu l-a gandit "dupa Chipul si Asemanarea Sa". Acest arhetip al omului primordial se spune ca ar fi oglindit structura cosmosului. Multe traditii il prezinta pe omul primordial ca fiind o fiinta androgina; se spune despre Adam ca ar fi fost androgin Coexistenta contrariilor apare expimata in termeni metafizici (a fi - a nu fi), teologici (manifestare - nonmanifestare) si in termeni biologici (bisexualitatea). In logica Vedelor, cunoasterea suprema presupune o închidere care se deschide, revelatia interioara a înteleptului fiind pregatita de autosacrificiul prin care el se „distruge" pe sine pentru a se uni cu Sinele universal absolut (Brahman). Asadar, întreaga logica vedica e dominata de imperativul spiritual al sacrificiului, motiv ce duce la exorcizarea sacrala a fricii de moarte si la prezentarea mortii ca apoteoza necesara, ceea ce explica, în ultima instanta, atât cosmogonia autosacrificiala a omului cosmic Purusha, cât si binecunoscuta formula a transmigratiei sufletelor maya, ca forta retardanta în drumul omului spre renuntare, se compune atât din energii eminamente  destructive, care te pot duce la pietre, întârziindu-ti sau zadarnicindu-ti împlinirea spirituala, cât si din energii favorabile, care te pot ajuta, cu conditia sa le identifici corect si sa te folosesti de ele.

Din aceasta logica a constructiei si destructiei cosmice fara început si sfârsit se nasc marile dualisme indiene, care aseaza lumea în structuri disimetrice complementare, în absenta carora destinul universului si al omului ar fi imposibil de înteles. Prima asemenea structura reproduce succesiunea fazelor constructive, de „modelaj" armonic ale universului (kalpa) si a celor destructive (pralaya), „sistole si diastole ale absolutului (M. Hulin, ibid., p. 353), care se vor particulariza ulterior în triada Brahma- Vishnu-Shiva, în care prima si a treia divinitate reprezinta disimetria constructie-destructie, Vishnu fiind „crugul", punctul de echilibru care le reuneste pe amândoua. Dramatic, la nivelul oamenilor, dualismul kalpa-pralaya transleaza în raportul dintre dharma si maya, „iluzia cosmica" pe care omul o întâlneste peste tot în viata, si de magia careia se desprinde în momentul suprem al renuntarii sacrificiale (sannyasa). Potrivit a cestei conceptii -derivate din fiinta duala a lui Vishnu, „crugul" universului -, maya, ca forta retardanta în drumul omului spre renuntare, se compune atât din energii eminamente  destructive, care te pot duce la pietre, întârziindu-ti sau zadarnicindu-ti împlinirea spirituala, cât si din energii favorabile, care te pot ajuta, cu conditia sa le identifici corect si sa te folosesti de ele.

Drumul spre întelepciune nu apare ca fiind radical opus mayei - cum îndeobste se mai crede -, ci presupune, dimpotriva, o cumpatata selectie a „iluziilor" pozitive care te pot ajuta. Greseste profund doar cel care se opune rigid si inflexibil mayei; tot asa cum universul se înnoieste mereu prin pralaya, având nevoie de autodestructie pentru a renaste, omul trebuie sa gaseasca si el „relele pozitive" ale mayei care îl pot ajuta.

“Doar acolo veti putea deveni

Carne si oase

Piele si inima

Maini si picioare

Gura si plamani

Ficat si rinichi si suflet

Veti cunoaste numele si meseriile voastre      (de una singura)

Si veti naste pe fiii pamantului.”

Livia Bazu

“Si eu care m-am prosternat, m-am trezit, dar am pastrat în minte tot ceea ce am vazut. Aceasta este viziunea care mi-a aparut în timpul somnului meu, eu am sarbatorit la trezirea mea pe Domnul a toata dreptatea si i-am adus Lui Toata slavirea. 50. Dupa aceea, am varsat multe lacrimi si ele curgeau fara întrerupere amintindu-mi de cele ce am vazut. Caci toate aceste lucruri se vor împlini si toate lucrarile celor fericiti se vor vadi la timpul lor.cap88 11. Toate locurile pamântului vor fi distruse de foc cu locuitorii lor. Toti, de oriunde ar veni, vor fi judecati si pedepsiti dupa lucrarile lor si pedepsele vor fi vesnice. 12. Atunci cei drepti se vor trezi din somnul lor si Domnul se va ridica împotriva celor rai. 1. Iata ceea ce a fost scris de Enoh: El a scris acest tratat de întelepciune pentru toti oamenii chemati sa îi conduca sau sa îi judece pe ceilalti oameni. El l-a mai scris pentru toti copiii mei care vor trebuii sa locuiasca pe pamânt în vremurile ce vor veni si sa mearga pe caile dreptatii si pacii. 2. Fie ca spiritele voastre sa nu se îndurereze pentru cele ce vor veni. Caci Prea-Sfântul si Prea-Înaltul a stabilit fiecaruia timpul sau. 3. Fie ca omul drept sa se trezeasca din somnul sau, fie ca el sa se ridice si sa mearga pe caile dreptatii, ale bunatatii si ale iertarii. Mila va coborî peste omul drept si el va fi învestit pentru totdeauna cu putere si sfintenie. El va trai în bine si în dreptate si calea sa va merge spre lumina vesnica, dar pentru pacatosi ea nu va merge decât în întuneric. 13. Pacatele nu vin niciodata de sus, ci oamenii au gasit secretul de a face raul, dar nenorocire, celor ce îl fac. Cap.101 10. Vreau sa va dezvalui înca o taina: carti de bucurie vor fi date dreptilor si înteleptilor si ei vor crede în aceste carti care cuprind regulile întelepciunii. 11. Si ei se vor bucura si toti cei drepti vor fi rasplatiti pentru ca au învatat sa cunoasca caile dreptatii. 1. În acel timp Domnul le va ordona sa adune pe copiii pamântului pentru ca ei sa aplece urechea la cuvintele întelepciunii sale, El le va spune: aratati-le aceasta întelepciune, caci voi sunteti conducatorii si stapânii lor. 2. Aratati-le lor rasplata care va trebui sa o primeasca toti cei care au urmat cuvântul caci Eu si Fiul Meu vom face cu ei un neam etern în numele dreptatii. Pace voua, copii ai dreptatii, bucurie si fericire!Sfinitii si alesii se vor ridica de la pamant, ei vor inceta sa isi mai coboare privirea, in

semn de supunere si umilire, ei vor fi imbracati cu un nou vesmant de viata.

Acest vesmant al vietii lor este comun cu cel al Domnului spiritelor, in prezenta Sa vesmantul vostru nu se va invechi deloc si faima voastra nu va apune nicicand. Sfârsitul viziunii lui Enoh. Fie ca binecuvântarea si mila Domnului sa coboare printre cei ce Îl iubesc. Amin!

- Cartea lui Enoh