venerdì 29 novembre 2013

Intre “orbire si paralizie”

Intre “orbire si paralizie”

Lupta lui Iacov cu ingerul/ Geneza 32. 24-29

24.
Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor.
25.
Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el.
26.
Şi i-a zis: "Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!" Iacov I-a răspuns: "Nu Te las până nu mă vei binecuvânta".
27.
Şi l-a întrebat Acela: "Care îţi este numele?" Şi el a zis: "Iacov!"
28.
Zisu-i-a Acela: "De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!"
29.
Şi a întrebat şi Iacov, zicând: "Spune-mi şi Tu numele Tău!" Iar Acela a zis: "Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!" Şi l-a binecuvântat acolo.
30.
Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică faţa lui Dumnezeu, căci şi-a zis: "Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost sufletul meu! "

Nu pot ajunge la puterea orbitoare a soarelui, asa cum, el, Puternicul nu poate ajunge in burta regeneranta a obscuritatii.pare ca mie imi este negata puterea si Lui renasterea, dar eu fug de orbirea ce o are puterea , iar el fuge de moartea ce rezida in anulare. Speranta mea in plinatatea luminii se rasfrange, asa cum se dezintegreaza dorinta lui pentru o viata fara limite. L-am doborat pe cel mai puternic, asa cum Dumnezeu s-a coborat spre ce e muritor.
Orbul trebuie sa fie paralizat pentru a nu ajunge in abis, paralizatul trebuie sa fie orb pentru a nu privi  cu dorinta si dispret lucrurile pe care nu le poate atinge. Suntem amandoi constienti de impotenta lor profunda, in modul de a ne intoarce, de a onora focul sacru, umbrele ce se perinda pe langa foc si cuvintele ce falfaie in jurul flacarii.
Trebuie sa strabati doar jumatatea drumului, cealalta jumatate o va strabate el…

Flacara ce se aprinde in inalt este cararea de mijloc ce-si scurge lumina intre uman si divin

venerdì 22 novembre 2013

Cutreierand … nutrind la Rasarit


Pielea mea ca de cameleon se cutremura de frig. Am cunoscut cameleonul si nu mai vreau sa ma tarasc pe pamant, sa schimb culoarea sau sa renasc, ci vreau sa exist doar in virtutea fortelor mele, ca soarele ce ofera lumina si nu o absoarbe. Aceasta atitudine tine de pamant. Imi amintesc de natura mea solara si tind sa ma grabesc spre rasaritul meu, dar ma impiedica franturi din idealurile mele. Nici binele si nici raul nu vor mai fi stapanii mei. Ii dau la o parte si imi continui drumul ce ma poarta spre Orient. In spatele meu raman fortele contradictorii care de-a lungul timpului s-au interpus intre mine si mine insumi. Ele imi zic: in confruntarea cu oamenii , trebuie sa fi asta sau asta. Imi fac presiune si vor sa-mi atribui o culoare.
De-acuma sunt complet singur.Nimeni nu va mai putea face ceva pentru mine, nici macar ceva marunt. Nu mai am nicio datorie fata de tine , nici tu fata de mine, deoarece eu dispar si tu dispari pentru mine. Nu mai ascult cerintele tale, nici nu-ti mai cer nimic. Nu ma mai cert cu tine, nu mai fac pace, dar pun linistea intre noi. Impreuna cu vantul de vest, eu calatoresc pentru verdele de tara, vorbesc cu arborii si animalele din padure iar pietrele imi indica cararea.
Daca mi-e sete si izvorul nu vine la mine, sunt eu cel care voi merge la izvor. De mi-e foame si painea nu vine la mine , ma duc sa-mi caut painea si o iau de acolo de unde o gasesc. Nu ofer ajutor si nici nu am nevoie de ajutor. Rad, plang, blestem si nu ma uit in jur. Pe aceasta strada nimeni nu ma urmareste si nu-mi incrucisez drumul cu alt nici unuia. Sunt singur, dar imi umplu singuratatea cu a mea traire. Imi sunt de ajuns ca om , zgomot, divertisment , confort si ajutor. Si ma indrept spre Orient. Nu ca as stii care ar putea fi jumatatea mea apusa. Ma grabesc spre Orient spre un loc in care voi rasari. Vreau al meu rasarit.
Totul e o istorisire a drumului lui Ghiligames.
Pentru egipteni pamanturile occidentalilor reprezentau regatul mortilor.
De asta am plecat spre Orient, spre pamantul Soarelui Inaltator (Levantul) – pentru a cauta lumina care lipseste.
Am mers spre Sud si am gasit arsura intolerabila de a fi singur cu mine insumi. M-am indreptat spre Nord si am gasit moartea cea ca de gheata care atinge intreaga lume. M-am retras spre occident, acolo unde fiintele umane sunt pline de cunostinte si competente si incepusei sa suport obsuritatea privata de soare.  Apoi am aruncat orice parte de-a mea pentru a ma putea misca spre Est , acolo unde in fiecare zi rasare Lumina.
Precum un copil m-am indreptat spre Est. Nu am cerut nimic, doar am asteptat.
Ce se prezinta a fi o opozitie exterioara, este de fapt o imagine a opozitiei mele interioare.
Cand urcai spre inaltimi vertiginoase si speranta mea se indrepta spre Est, se petrecu un miracol: asa cum eu ma indreptam spre Orient, un altul provenind chiar din Orient se grabea spre mine in cautarea luminii cazatoare/descrescatoare. Eu doream lumina, el noaptea. Eu vroiam sa urc, el sa coboare; eu eram minuscul ca un copil, el gigant, un erou al fortei primordiale. Eu ajunsei paralizat de stiinta, el orbit de plinatatea luminii. Asa ne miscam unl spe altul , el dinspre lumina, eu dinspre intuneric; el puternic, eu slab; el Dumnezeu, eu sarpe; el stravechi, eu cu tot nou; el ignorant, eu intelept; el mitic, eu real; el curajos si violent, eu las si istet; amandoi insa surprinsi de a vedea pe celalalt la orizontul ce separa dimineata de seara. Intr-atat sunt de asemanatori , incat par a deveni un singur lucru, sarpe si Dumnezeu. (Cartea rosie - Jung)


giovedì 14 novembre 2013

Sarpele – ghidul nostru catre Umbra - “un potrivnic si o punte inteleapta”



 TAO – Zeita Mama – imaginea feminina expresa prin capacitatea de a pune in relatii – ca si principiu este  Erosul
“Eu sunt” – latura masculina expresa prin facultatea de discriminare, judecare, recunoastere – ca si principiul Logosul. Prometeu e cel ce reflecta inainte.

"Pamantul separa in om pregandirea de placere, dar nu le separa in sine. "Sarpele" cuprinde in sine greul pamantului, dar si esenta schimbatoare si germinativa a acestuia. "Sarpele" este mereu acela care face ca omul sa se lase prada cand unui principiu, cand altuia, de asemenea masura incat sa cada in eroare. Nu poti trai doar cu pregandirea sau doar cu placerea. Ai nevoie de amandoua. Dar nu poti fi concomitent in pregandire si in placere, ci trebuie sa fii alternativ ascultand de fiecare data legea uneia si fiind, ca sa spun asa, infidel celeilalte. Oamenii prefera insa fie un principiu, fie celalalt. Unii iubesc gandirea si isi intemeiaza pe ea arta vietii. Isi exerseaza gandirea si prevederea si isi pierd astfel placerea. De aceea sunt batrani si au chip dur. Ceilalti iubesc placerea, exerseaza simtirea si trairea. Pierd astfel gandirea. De aceea sunt tineri si orbi. Cei care gandesc intemeiaza lumea pe ceea ce e gandit, cei care simt, pe ceea ce e simtit. Vei gasi adevar si eroare in ambele cazuri. Calea vietii se rasuceste ca sarpele de la dreapta la stanga si de la stanga la dreapta, de la gandire la placere si de la placere la gandire. Prin urmare, sarpele este, ce-i drept, un potrivnic si un simbol al adversitatii, totusi si o punte inteleapta care uneste prin dorinta dreapta cu stanga, asa cum e de trebuinta  vietii noastre.” Cartea Rosie – C.G.Jung
Sarpele este natura ctoniana a omului de care el nu este constient; este vorba de energia kundalini care printr-un anumit exercitiu executat cu determinare si prezenta poate fi activata…
Este aspectul plin de mister ce se scurge din Mama Pamant hranindu-l pe om.


ELIA (rationalul, pregandirea)


ELEMENTUL INFERIOR(sarpele, senzatia)          ELEMENTUL SUPERIOR (irationalul, intuitia)

SALOME (sentimentul)


Drumul carte Rasarit e precum acele de la ceasornic de la stanga (elementul inferior) la dreapta (elementul superior).
O singura miscare e contrara….
Sarpele negru dupa Jung este inteles ca libidoul introvertit. El pare sa comute miscarea spre lumea umbrelor , a imaginilor moarte si inselatoare, dar si spre pamant, spre concret. Intrucat sarpele ghideaza spre umbre are si functia sufletului; conduce in profund, uneste Deasupra cu Dedesubt. De aceea sarpele este si simbolul Intelepciunii.

Pregandirea conduce la profunzimile trecutului si ale viitorului. “Cristalul”- rubinul/pantofii lui Dorothy din Vrajitorul din Oz – este gandul care a prins forma, care prin trecut oglindeste ceea ce va sa vie.

mercoledì 6 novembre 2013

DAATH “dimensiunea interioara" a fiintei umane



DAATH (Da`ath sau Da`at) este Sephirotul secret, ascuns, iar accesul este limitat pentru cei neinitiati. Intrarea in DAATH poate fi realizata cu usurinta, insa din cauza energiilor prezente aici, e nevoie de o vointa puternica si de un control constient strict pentru a iesi. DAATH este depozitul de energie al intregului univers fizic si al sistemului sau de dezvoltare, aici se unesc fortele pozitive si negative ale celor 10 Sephiroth. DAATH e unic, nu e un atribut divin, ci este o compilatie a celorlalte atribute divine reflectate, pe care fiinta umana le intruchipeaza. Acest Sephiroth mai este considerat ca fiind "dimensiunea interioara" a fiintei umane, reflectarea "Infinitului lui KETHER" in unitate.

DAATH inseamna Cunoastere, provenita din Experienta si realizarea constienta a Experientei, generand idei in constiinta prin intermediul Intelepciunii (HOHMAH) si Intelegerii (BINAH).
Drum de la Nord la Sud ….INTELEPCIUNE – drumul just, menirea, constientizarea pas cu pas a scopului vietii;  din dharma izvorăsc armonia interioară și satisfacția durabilă; ea e Calea catre insusirea Intelepciunii;
Drum de la Est la Vest cere a fi un Rasarit ….CUNOASTERE  si RECAPATAREA INOCENTEI, caci aici e integrata si acea miscare retrograda a acului de la ceasornic ce scoate la lumina Renasterea/ Creatia OMULUI NOU; imaginatia si intuitia sunt atributele adevaratei Cunoasteri ce lasa spatiu Creatiei.Inocenta intelepciunii catre ea tindem cu totii! Rasaritul transpare prin simbolismul acelor de la ceasornic, de la stanga la dreapta;  chiar daca umbra ne impinge sa apunem – fapt atestat prin miscarea celui de-al treilea ac – in fond, ea e de un real ajutor, un adevarat companion, ce scoate la Lumina exact ce anume avem de indreptat la noi, lasand in spate , spre apus, atributele nefaste. 

“Uite, ia a treia cheie,
Vâr-o în broasca - Astartee!
Şi întoarce-o de un grad
Unui timp retrograd,
Trage porţile ce ard,

Că intrăm
Să ospătăm
În cămara Soarelui
Marelui
Nun şi stea” Ritmuri pentru nunţile necesare  Ion Barbu

Dupa cum spuneam, acest Sephiroth nu este reprezentat intotdeauna pe Arborele Vietii… acolo exista un spatiu gol, considerat a fi Abisul, astfel ca DAATH este poarta de trecere in "Vid", nu presupune nastere (materiala) ci  renastere (spirituala).