domenica 29 dicembre 2013

Reprezentarea lui Phanes in opera lui Jung



Phanes este Zeul care se ridica stralucind din ape; e descris de Jung ca o pasare de aur…

“Si tu, in a ta opera de inaltare, porti mortii pentru a-ti gasi desavarsirea”
La care Jung raspunde: “Adevarata istorie a lumii presupune incarnarea progresiva a divinitatii.”

Phanes – Domnul Nou-poate fi reprezentat prin imaginea astrologica a Soarelui.


In teogonia orfica, Eter si Chaos-ul s-au nascut din Chronos. Acesta a depus un ou in Eter, care s-a spart in doua si astfel apare Phanes, primul dintre zei: “el e imaginat ca un zeu de o frumusete rapitoare, aspectul sau fiind redat de o lumina orbitoare cu aripi de aur pe spate, 4 ochi, iar diverse animale iau forma mai multor chipuri” (William Guthrie)

Fanes e tatal lui Eros.
Caracteristicile lui Fanes trimit la zeul indian al iubirii, Kama, ce apare si drept un principiu cosmogonic.
“cele patru vanturi se grabeau spre vasul cel pretios. Zeii celor patru zari ai cerului sustineau rotunjimea sa, iar cele doua mame si cei doi tati tin de paza; focul din Nord arde la gura sa de varsare, sarpele din Sud inconjoara partea de jos, spiritul din Est tine unul din soldurile sale, iar spiritul din Vest pe celalalt.

Inima Domnului se afla in om. Unu si cei multi. O cale ce te conduce peste munti, vai, o stea deasupra oceanului ce te ghideaza spre tine si mereu inaintea ta.
Cel ce e perfect e simplu, singur si in armonie. De aceea el cauta diversitatea, comuniunea si discordanta. Prin diversitate, comuniune si conflictualitate el avanseaza spre simplicitate, singuratate si armonie
Cat e de dulce/ si amar! gustul sau/  Sub  e slab/  deasupra e slab/Dublu se facu/ forma lui Unu/ Nord , ridica-te si pleaca/ Vest retrage-te/ la locul tau/ Est extinde-te/ Sud linisteste-te/ Vanturile din mijloc/ topesc/ semnul crucii” Isac Cary Anscient fragments


domenica 22 dicembre 2013

“A FI IMPREUNA” C.G. JUNG despre Noua religie


Noua religie se exprima doar printr-o transformare la nivelul relatiilor umane, care nu pot fi substituite nici de cele mai profunde cunostinte. Asadar, o religie nu se fondeaza doar pe cunostinte, ci si , sub aspect vizibil, pe o anumita ordine la nivelul conditiilor existentei umane.
Dialog- CARTEA ROSIE:
 “Deci nu te astepta de la mine la alte cunostinte. In virtutea revelatiei pe care ai avut-o , acum cunosti totul a ceea ce e de stiut , dar inca nu traiesti totul a ceea ce e de trait.”
 Jung: “Pot sa inteleg si accepta. Totusi nu mi-e clar inca cum se poate transforma cunoasterea in viata. Aici trebuie sa ma instruiesti.”
La care anima – partea feminina a sufletului - raspunse: “Despre asta nu e mult de spus. Nu este ceva asa de rational asa cum esti inclinat sa gandesti. Viata este simbolica. Nu e individ care poate sa existe fara relatii individuale si pe aceasta punem fundamentele Bisericii. Pe relatiile individului se bazeaza forma Bisericii invizibile. Casatoriti haosul cu ceea ce este in ordine si veti da nastere la copilul divin, la sensul superior care e dincolo de sens si contrasens.”
“Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el”( I Ioan 4.16) 
Anima mea este sensul meu superior, imaginea mea divina, nu Dumnezeu Insusi. Dumnezeu se reveleaza in sensul superior al comunitatii oamenilor.
Va veni timpul manturirii, a coborarii porumbelului – Sf. Duh - , al focului si al salvarii eterne. Atunci nu vor mai fi eroi , nici nimeni care i-ar putea imita. Incepand din acea vreme orice imitatie va fi blestemata. Noul Dumnezeu rade de imitatie si de prozeletism- habotnicie. Nu e nevoie nici de cei ce rostesc rugaciuni ca papagalii, nici de un urmas de discipol. Constrange omul sa treaca prin sine insusi. Dumnezeu e Cel ce se urmareste pe Sine prin Om, e adeptul Sinelui prin om. El imita pe Sine Insusi. Calatoria in infern care apare in cele 3 zile de la moarte, reprezinta inocularea valoriii disparute a inconstientului, unde invingand puterea tenebrelor, se instituie o noua ordine si de unde se ridica pana in inalturile cerului, adica pana la suprema claritudine a constiintei.
Cand imbratisezi Sinele tau, ti se pare ca lumea a devenit rece si goala.In acest gol se transfera Domnul ce va sa vie. Cand te gasesti in singuratate si tot spatiul din jurul tau  a devenit rece si de necuprins, te-ai indepartat de oameni si totusi ai ajuns in apropierea lor asa cum nu ai mai fost. Dorinta ta egoista te-a condus doar in aparenta langa fiinta umana, ea te-a luat de fapt de langa ea, dar in final vei ajunge la tine insuti, la acele experiente care inainte erau  prea distante si de tine si de Altul. Acum cand te gasesti in singuratate, Dumnezeul tau te conduce la Dumnezeul celuilalt  si in acest fel la adevarata apropiere: la a fi aproape de Sine si de Altul. Cand esti in tine insuti devi constient de non-puterea ta ; vei vedea cat de putin esti capabil sa imiti eroul si sa fii tu insuti un erou. Atunci nu-i vei mai constrange deloc pe ceilalti sa devina eroi; ei sufera sa nu poata exact ca tine. Non-puterea vrea sa traiasca; ea insasi e cea care ii va detrona pe zeii vostri


Fie ca toate visele pe care le fauriti in aceste zile magice de Sarbatoare sa se implinesca si drumul strabatut pentru realizarea lor sa va aduca bucuri!CRACIUN FERICIT!

mercoledì 18 dicembre 2013

Spiritul acestui timp si spiritul din profund


Iubirea si pregandul exista de-a pururea…spiritul din profund exprima marele spirit.
In mare toti tanjesc dupa spiritul acestui timp, cel ce gandeste si doreste.

Dumnezeu uneste contrariile: uneste iubirea si pregandul si le tine in mainile sale. Spiritul din profund cheama spre acest fapt de unime. Cel ce le vrea pe amandoua devine (parte din) Dumnezeu. Daca faci asta “Dumnezeu naste” si ia cunostinta de vointa oamenilor … Iubirea si pregandul sunt din lumea de dincolo pana la exprimarea dorintei... Daca le vei vrea pe amandoua naste in tine conflictul in “a voi”,a  voi iubirea si a voi pregandul. Vei vedea ca nu le poti avea pe amandoua in acelasi timp. In acest fel  Dumnezeu va lua in mainile sale vointa divina cu mainile unui copil a carui vointa e simpla; astfel se va depasi fractura. Marele spirit e spiritul din profund, nu e cel al acestui timp.
In mister omul devine ambele principii : leul si sarpele.
Prin autosacificiu placerea mea se transforma si transcende spre principiul sau superior. Iubirea vede , placerea e in schimb oarba. Ambele principii sunt unite in simbolul flacarii. Principiile se dezbraca de forma lor umana .“Am vrut autosacrificiul lui Hristos in mine insusmi.” Placerea vrea intotdeauna ceea ce e in apropiere si se indreapta spre tentatii prin multiplicitate , mergand de la una la alta , fara destinatie, mereu in cautare si fara o satisfactie anume. Iubirea vrea ce e mai distant , mai bun si mai satisfacator. 
Iubirea este cea mai inalta fericire la care poate ajunge omul, caci numai prin ea cunoaste ca el e mai mult decat el insusi, ca e una cu totul – Rabindranath Tagore
"Viata este suferinta, viata este spaima si omul e nefericit. Acum totul nu-i decat suferinta si frica. Asa este construita acum lumea. Acum omul tine la viata pentru ca tine la suferinta si la frica. Acum viata i se infatiseaza omului in chip de suferinta si frica, aici e toata minciuna. Astazi, omul nu este inca un om adevarat. Va veni un om nou, fericit si mandru, omul care ii va fi absolut indiferent daca va trai sau nu. Acesta va fi omul nou. Cine va invinge suferinta si frica, acela va deveni el insusi "Dumnezeu". Iar celalalt "Dumnezeu" nu va mai exista.
-Prin urmare, celalalt Dumnezeu exista dupa parerea dumitale?
-Nu exista, dar e prezent. In piatra nu exista suferinta, dar in frica de piatra exista. Dumnezeu este suferinta fricii de moarte. Cine va invinge suferinta si frica va deveni el insusi (parte din) Dumnezeu. Atunci va veni o viata noua, va fi un om nou. Atunci istoria se va imparti in doua: de la gorila la distrugerea dumnezeirii si de la distrugerea dumnezeirii pana la transformarea fizica a Pamantului si a omului. Omul va deveni (parte din) "Dumnezeu" si se va transforma fiziceste. Si lumea se va transforma si interesele se vor transforma, si conceptiile si sentimentele."
                                                                                        F. Dostoievski – Demonii

martedì 10 dicembre 2013

Unirea in Cel de-al treilea Principiu: Fiul divin


 Unirea in Cel de-al treilea Principiu: Fiul divin

Tu nu devii Dumnezeu sau divin in aceasta lume, ci mai degraba e Dumnezeu cel ce devine uman. El se manifesta in tine si prin tine ca un copil.
Confesati-va dorintele vostre cele mai vii, ceea ce doriti pentru voi insiva; atunci veti satisface placerea voastra si veti alimenta pregandul vostru.
Daca renunti la Sinele tau, il vei trai in Altul; in acest fel vei fi egoist fata de celalalt si il vei minti , insela. Toti cred ca o astfel de viata ar fi posibila, dar e doar o imitatie specifica maimutei . crezand in dorintele tale de maimuta vei contamina si pe altii; asa vei deveni o maimuta nu numai tu, ci vei contribui sa devina si altii. Copiindu-va unii pe ceilalti veti trai in functie de asteptarile  mediei; astfel fu creata o imagine: cea a eroului. Pentru asta eroul a fost asasinat , pentru ca toti il imitau precum maimutele. Stii de ce nu reusesti sa te eliberezi de latura ta de maimuta? Din frica de a nu ramane singur si de a pierii.
A trai sine insusi e o datorie fata de sine. Nu poti sa spui totusi niciodata ca a trai astfel e o placere; nu va fi o bucurie, ci o indelunga suferinta, deoarece trebuie sa te faci creator de sine insuti. Daca vrei sa te creezi, nu vei incepe desigur de la laturile majore si prea inalte, ci de la cele mai joase si infime. De aceea spune ce te dezgusta. Unind curentii vietii nu e bucurie ci durere deoarece e violenta contra violenta , este vina si distruge tot ce e sacru.
Iubirea si pregandul sunt din lumea de dincolo pana cand iti vei exprima vointa. Daca le vei vrea pe amandoua, se dezvolta in tine conflictul intre a voi iubire si a voi pregandul. Vei vedea ca nu poti sa le ai pe amandoua in acelasi timp. In acest moment se va naste Dumnezeu si el va lua in mainile sale Vointa divina, cu mainile unui copil in care vointa e simpla si depaseste fractura.
Daca in mine se uneste pregandirea si placerea se naste un al treilea principiu: Fiul divin, care este sensul superior, simbolul, trecerea la o noua creatura. Nu voi deveni eu sensul superior sau simbolul, ci va fi simbolul cel ce se va naste in mine, in sensul in care acesta isi mentine substanta, iar eu pe a mea.
Matei 16.19 “Eu iti voi da cheile Imparatiei cerurilor; si orice vei lega pe pamant, va fi legat si in ceruri si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri.”
Cu o cheie inchid trecutul, cu o alta deschid viitorul. Simbolul devine domnul meu si suveranul infailibil. Va reintari regnul sau si se va transmuta intr-o imagine rigida si enigmatica, al carei semnificat e in intregime dus spre interior si a carei placere  iradiaza spre exterior  ca un foc inflacarat precum un Buddha inconjurat de flacari.
Eu trebuie sa ingadui in intregime devenirea lui Dumnezeu, in special, fara sa-l pot considera distinct de mine. In momentul in care eu imbratisez ideea si o reprezint in modul lui Buddha, placerea mea e precum zeita indiana Kali, deoarece e cealalta latura a lui Buddha. Kali e in schimb Salome si Salome e in sufletul meu. Multumita acestei intentii ale mele, asemanatoare celei lui Buddha , voi reintra in intregime in mine insumi. Atunci apare si transformarea…
Imbinarea intre pregand si placere duce la nasterea lui Dumnezeu. Am inteles ca Dumnezeu in mine vroia sa se faca Om; am tinut cont de asta, L-am onorat si m-am lasat in Voia Lui. Cand Dumnezeu prindea forma in mine , am gandit ca ar fi o parte din Sinele meu. Gandurile mele nu sunt sinele meu, dar sunt exact ca si aspectele vietii – moarte si viata. In masura in care am libertatea in viata, am si libertate in gandurile mele. Libertatea e relativa.
Asa cum gandul meu e fiul pregandului, placerea mea e creatura iubirii, Mamei lui Dumnezeu, inocenta si capabila de a concepe. Pe langa Hristos, Maria a dat nastere lui Salome. De aceea in Evanghelia egiptenilor, Hristos zice lui Salome: “ Mananca orice iarba , dar nu di cea amara.” Si cand Salome vrea sa stie, Hristos ii spune: “cand veti rupe haina rusinii si cand cei doi vor fi unu si masculinul cu femininul, (nu va fi) nici masculin nici feminin. ”
In evanghelia egiptenilor , intr-un dialg intre Hristos si Salome, Iisus afirma ca a venit sa anuleze opera feminina, placerea, nasterea si decaderea. La intrebarea lui Salome cat timp va mai dura moartea, Hristos ii raspunde: “Pana cand femeile vor procrea …copii”
Pregandul este elementul ce genereaza , iubirea e cea care-l primeste. Amandoua sunt dincolo de aceasta lume. Aici sunt intelectul si placerea, restul e doar presupuneri…
“Imaginea unei nopti racoroase si instelate, cu o intinsa bolta cereasca imi deschide ochii spre infinitatea lumii interioare, unde eu, om al dorintelor, inca sesisez vremea prea friguroasa. Nu pot atrage spre mine stelele, pot doar sa le privesc. De aceea in cea mai mare dorinta a mea apare acea lumina friguroasa si nocturna”
Aceste cuvinte ale lui Jung trimit cat se poate de evident la opera eminesciana, “Luceafarul”, unde Hyperion , demiurgul , reflecta prin aceasi privire catre lume. “Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul ? Trăind în cercul vostru strîmt. Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt. Nemuritor şi rece. “ - Nici o individualitate femeiască nu-l putea captiva și ținea cu desăvârșire în mărginirea ei. Ca și Leopardi în Aspasia, el nu vedea în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil. Îl iubea întâmplătoarea copie sau îl părăsea, tot copie rămânea, și el, cu o melancolie impersonală, își căuta refugiul într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei.

Iubirea si pregandul se gasesc intr-un unic si acelasi loc. Iubirea nu poate exista fara pregand , nici pregandul fara iubire.

 Omul intotdeauna e prea prezent in unul sau celalalt principiu. Noi suntem numiti crestini prin prisma faptului ca suntem imitatori ai lui Hristos. Sa fim intr-adevar urmasi ai lui Hristos, semnifica sa devenim noi insine Hristosi.
Nu poti invata dintr-o descriere, nu poti nici macar s-o doresti. Tu nu trebuie sa inveti calea mea. Calea mea conduce la mine, nu la tine. JUNG