Simbologie Onirică - transmutaţiile sufletului uman

Sufletul omului trebuie să treacă prin multe transformări, înainte ca spiritul divin să se poate conecta cu el. Aceste modificări nu au loc în mod automat. Ele necesită un efort intens şi o luptă reală în cadrul sinelui, între sufletul aflat în dezvoltare şi forţele care îl înconjoara şi îl stimulează. Acestea sunt forţele inferioare ale naturii, aflate la nivelul microcosmosului (om), cosmos (sistem solar) şi macrocosmos (univers). Aceste forţe se opun dezvoltării, şi influenţa lor în lunga călătorie a sufletului trebuie să fie neutralizată, pentru a face loc influenţelor mai înalte şi mai spirituale ale cosmosului. O uimitoare alegorie a acestei lupte este evidentă atunci când privim la "coada de păun", din vasul alchimistului. Acest fenomen reprezintă schimbarea culorilor în retortă, atunci când alchimistul produce conştient modificări ale elementelor, prin încălzire ritmică. În timpul acestui proces, sub căldură constantă, suspensia " trece uşor prin toate culorile", după cum spun alchimiştii, şi şapte etape de transformare devin vizibile: galben, verde, rosu, albastru, portocaliu, indigo, violet. 

 “In acea perioada (putin inaintea Craciunului din anul 1912) visasem ca ma gaseam impreuna cu copiii mei intr-o loja a unui magnific castel somptuos mobilat, asezat fiind la o masa a carei suprafata din piatra stralucea intr-o minunata culoare de verde inchis. Deodata se facu simtit privirii, printr-un falfait usor al aripilor, un pescarus sau un porumbel care se opri pe masa. Le spusesem copiilor sa stea linistiti pentru a nu speria frumoasa pasare alba. Deodata aceasta se transforma intr-o copila cu parul blond de circa opt ani, care incepu sa se joace cu copiii alergand impreuna printre splendidele coloane ale salonului. Pe nesimtite fetita se preschimba din nou in pescarus, sau  porumbel, si mi se adresase cu urmatoarele cuvinte: “Doar in primele ore ale noptii pot sa ma transform intr-o fiinta umana, in timp ce porumbelul este ocupat cu cei 12 morti” Spunand aceste lucruri, pasarea isi lua zborul, iar eu ma trezii” C.G.Jung

În prima etapă, care e surprinsa in visul mai sus amintit (copila cu parul blond), ochiul observatorului vede în acest joc tăcut de culoare al transformării, nuanţele quadruple ale galbenului care se transformă în aur. Pe calea transformării sufletului, acest lucru înseamnă depăşirea vechii gândiri analitice; mintea veche, care a fost legată de influenţele lui Mercur, crează drum unei gândiri mercuriene de un nivel mai înalt (pasarea lui Hermes/ Mercur).În a doua etapă, se poate observa procesul transformării prin cel patru nuanţe de verde (asezat fiind la o masa a carei suprafata din piatra stralucea intr-o minunata culoare de verde inchis). Aceasta înseamnă că în procesul spiritual, forţa naturală a iubirii care este atribuită lui Venus, este înălţată la nivelul cosmic de dragoste atotcuprinzătoare.La nivelul sufletului, aceste prime două modificări de culoare care apar mentionate si in continuturile onirice ale lui Jung,  constituie cele două iniţieri fundamentale, care în viziunea rozacrucienilor moderni sunt considerate premisă pentru procesele ulterioare.Atunci când vorbim de cele patru nuanţe, acestea se referă la structura quadruplă a structurii umane: corpul fizic, corpul eteric, sinele astral şi corpul mental. Aceste patru corpuri formează împreună persoana vizibilă, şi toate sunt la fel de afectate în procesul de conversie.

Despre vis Jung spune urmatoarele: “La inceput crezusem ca cei 12 morti se refera la cele 12 zile inainte ”de Craciun, perioada din an considerata a fi tenebroasa intrucat e carecterizata de activitatea vrajitoarelor. A spune “inainte de Craciun” e ca si cum ai spune “inainte ca soarele sa rasara din nou, deoarece ziua de Craciun semnifica acea faza tranzitorie a anului pe parcursul careia in religia mitraica se celebra nasterea soarelui” Doar ceva mai tarziu, adauga E. Bennet, Jung corela visarea la Hermes si la cei 12 porumbei. Jung incadra visul intr-un context format de o serie de imagini onirice ilustrand transformarea Sufletului: acesta  “caracterizeaza sufletul ca o fiinta de natura elfica, mai indicat spus intr-un mod limitat uman. Sufletul poate fi si o pasare, poate apartine complet naturii si sa dispara apoi (a deveni acel inconstient) din prezenta umana (din constiinta) ” . 
Simbol al inocenței și purității, porumbelul este una din formele trupești pe care Duhul Sfânt le ia când coboară din cer. În episodul cu Arca lui Noe, porumbelul este purtãtorul ramurii de mãslin ca simbol al pãcii, armoniei si sperantei.

Este un simbol al puritãtii morale a omului, debarasat de tot ce e terestru si de pãcat.

Este inima celor drepti, iar ochii porumbelului reprezintã un termen de comparatie pentru un om luminat si pur.

Alãturi de reprezentarea pestelui si a mielului, porumbelul este unul din cele mai vechi simboluri ale crestinismului; în simbolismul Sf. Treimi reprezintã Sfântul Duh.

Porumbelul si crinul — Bunãvestirea;

12 porumbei —apostolii...

In credintele poporului e o pasãre beneficã „plãcutã lui Dumnezeu", dracul nu se poate preface în porumbel.

În simbolisticã alchimistã e pasãrea lui Hermes si semnificã spiritul eliberat de materie.