lunedì 31 marzo 2014

Asasinul sacrificial



“Vocatus atque non vocatus deus aderit” – Invocat sau nu, Domnul va fi prezent. (Oracolul din Delphi)
Ficatul, dupa o credinta straveche, este sediul vietii: “Ia cate o bucata din ficat si mananca”
“Tu esti un om si a fost un om cel ce a savarsit un asemenea delict”
Nihil humanum a me alienum esse puto – nimic din ceea ce uman nu-mi este strain (Terentiu)

Sacrificiul s-a savarsit: creatura divina, imaginea formei data lui Dumnezeu, a fost ucisa si eu m-am hranit cu carnea victimei.
Am distrus eu insumi creatura divina prin crima cea mai oribila de care e capabila natura umana; acest act abdominabil era necesar pentru a distruge in mine imaginea lui Dumnezeu, care absorbea toate umorile mele vitale, pentru a ma putea intoarce aproape de ceea ce reprezinta viata mea.
Asa cum crearea unui Dumnezeu este un act creativ de iubire suprema, asa si regenerarea vietii umane este un act ce naste de jos.

Faptul de a manca carne sacrificiala “foloseste pentru a sa salvare. Astfel se capata o calitate divina ce o transcende pe cea umana. Si anticii ne-au dat aceasta indicatie invatandu-ne sa bem sangele Salvatorului si a-i manca carnea. Ei credeau ca numai astfel se ajunge la salvarea umana.”


Fiecare fiinta umana are in sufletul sau un loc linistit unde totul e firesc si usor de explicat, un loc unde ii place sa se refugieze in fata posibilelor turbulente ale vietii, deoarece acolo totul e simplu si clar si are un scop evident si bine definit.

Nessun commento:

Posta un commento